luni, 30 martie 2009

Mausoleul de la Marasesti





Mausoleul de la Mărăşeşti este un monument dedicat eroilor Primului Război Mondial.

Mausoleul Eroilor de la Mărăşeşti

Mausoleul a fost ridicat pe locul în care, în vara anului 1917, s-au desfăşurat luptele de la Mărăşeşti, soldate cu victoria trupelor române. În confruntările de la Mărăşeşti au pierit 480 de ofiţeri şi 21.000 de soldaţi români. Actualmente mausoleul adăposteşte 5073 de soldaţi şi ofiţeri în 154 de cripte individuale şi 9 cripte comune de pe 18 culoare.

Monumentul, printre cele mai importante din Europa, a fost realizat după planurile arhitecţilor George Cristinel şi Constantin Pomponiu (câştigători ai concursului de proiecte şi premiaţi cu 40.000 de lei aur) între anii 1923-1938 şi a fost inaugurat în mod oficial oficial pe 18 septembrie 1938.

Lucrările au fost demarate la 28 septembrie 1924, în prezenţa Reginei Maria şi a altor personalităţi ale vremii, şi s-au reluat după 12 ani, în 1936. Basoreliefurile "Cupolei Gloriei" au fost realizate de către Cornel Medrea şi Ion Jalea şi ilustrează diverse momente ale luptelor de la Mărăşeşti. Eduard Săulescu a executat pictura interioară.

În anul 1938, cu prilejul inaugurării, a fost emisă o medalie jubiliară, cu diametrul de 60 mm, în trei variante: aur, argint şi bronz. Pe aversul medaliei se aflau efigiile regilor Ferdinand I (în dreapta) şi Carol al II-lea (în stânga), faţă în faţă, iar în mijloc, dedesubt, se afla stema Regatului României. Pe revers, în mijloc, este înfăţişat Mausoleul Eroilor de la Mărăşeşti.

duminică, 29 martie 2009

Orastie II






Imagini:
1,2 Catedrala ortodoxa, construita de legionari
3- steaguri cu sigle dacice
4- Burebista
5-Steagul dacic

Orastie







Orăştie, mai demult Oroşteiu, (în dialectul săsesc Bros, în germană Broos, Brosz, maghiară Szászváros - în traducere Oraşul saşilor; latină Saxopolis) este un municipiu situat în judeţul Hunedoara, România.

Imagini:
1 - Primaria
2,3 - Cetatea
4,5-Biserica Evanghelica


În anul 1999 a împlinit 775 de ani de la prima atestare documentară, vârstă la care puţine aşezări hunedorene au ajuns. Dar cei 775 de ani reprezintă doar o verigă dintr-un trecut istoric îndelungat, al cărui început se pierde în negura vremurilor, confirmat de numeroasele urme ale civilizaţiei materiale şi spirituale descoperite pe teritoriul oraşului. Cele mai recente cercetări arheologice au scos la iveală numeroase dovezi materiale aparţinând culturii neolitice "Turdaş", dar şi epocilor ulterioare. Descoperiri întâmplătoare au confirmat dezvoltarea unei civilizaţii romane înfloritoare. În perioada secolelor III-X comunităţile daco-romană şi apoi română au fost obligate să adopte un nou mod de existenţă , retrăgându-se în zone mai puţin accesibile, din faţa valurilor de popoare migratoare.