Veneția - Bazilica San Marco

Basilica Sfantul Marcu (in italiana - Basilica San Marco) este cea mai cunoscuta si mareata dintre bisericile Venetiei, cat si unul dintre cele mai elocvente exemple de arhitectura bizantina. Basilica San Marco din Venetia, inchinata Sfantului Apostol Marcu, cunoscuta si sub denumirea de "Domul din Venetia", este catedrala patriarhala din Venetia, Italia.Datorita infatisarii sale opulente, a mozaicurilor bizantine aurite cat si a statuilor sale ca simbol al prosperitatii si fortei venetiene din secolul al XI-lea, basilica San Marco a fost supranumita pe drept cuvant si "Chiesa d'Oro", adica "Biserica de Aur".

Prima biserica ridicata pe actualul teritoriu al basilicii a fost o cladire temporara atasata Palatului Dogilor, ridicata in anul 828, cand negustorii venetieni au achizitionat din Alexandria presupusele moaste ale Sfantului Apostol si Evanghelist Marcu.Aceasta biserica initiala a fost inlocuita cu o alta in anul 832. Noua biserica a disparut intr-un incendiu al rebelilor din anul 976, fiind mai apoi rezidita in anul 978. Extinderea acesteia in anul 1063 a dus la formarea bazelor si conturarea limitelor actualei basilici.

Venetienii n-au procedat altfel atunci cand, luandu-se la intrecere cu rivalii lor din Aquileia, Pisa si Verona, care isi construiau catedrale noi, s-au hotarat pe la inceputul anilor 1060-1063, sub dogele Domenico Contarini (1042-1071), sa rezideasca Biserica San Marco, vatamata de un incendiu, in anul 976. Lucrarile, incepute pe la anul 1063, au continuat sub Domenico Selvo (1071-1084) si s-au terminat sub Vitale Falier (1086-1096).

 Privire dinspre Campanila

 Interiorul

 Mozaic aurit

Cei patru cai de bronz

Planul a ramas acela de cruce greaca libera cu cinci cupole, care fusese aplicat inca din secolul al IX-lea dupa modelul intalnit la Biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol. Dar de data aceasta el a fost tratat cu mai mare amploare. Cupolele au fost construite din caramizi si nu din lemn.

Basilica Sfantul Marcu din Venetia a fost sfintita in anul 1094, in acelasi an in care moastele Sfantului Apostol si Evanghelist Marcu se crede ca au fost redescoperite intr-unul dintre pilastri, de catre Vitale Falier, doge in acel moment. Cripta de atunci a pastrat moastele sfantului Marcu pana in anul 1811.Lucrarile de curatire efectuate in 1881 au ingaduit sa se observe ca in spatele colonadelor de la vest, ridicate intre mijlocul secolului al XIII-lea si sfarsitul celui de-al XV-lea, se ascunde o fatada cu doua etaje, cu firide in partea de jos si cu arcade in cea de sus, dupa un tip binecunoscut la Constantinopol.

De asemenea, absida cu zonele sale suprapuse de arcade si de firide aminteste absida bisericilor din capitala. Nu este de mirare. Era epoca in care, in fata primejdiilor comune, relatiile intre Bizant si Venetia erau stranse. Dogele Domenico Selvo, caruia imparatul ii conferise titlul de proto-proedru, o luase de sotie pe Teodora, sora lui Mihail al VII-lea Ducas. Influenta Italiei se vadeste in tehnica arhitecturala cu caramizile sale mai groase si mortarul mai fin decat in Bizant.Basilica este sub forma de cruce bizantina incadrata intr-un patrat. Fiecare brat al crucii formand un dom in sine. Basilica Sfantului Marcu este fidela arhitecturii Bisericii Sfintilor Apostoli, ridicata de Justinian in Constantinopol. Locul special amenajat pentru cor este situat deasupra unei cripte. Planul interiorului prezinta mai multe nave - trei nave longitudinale si alte trei transversale.

Deasupra inaltului altar se afla un baldachin asezat pe coloane decorate cu basoreliefuri apartinand secolului al XI-lea. Capodopera ce o constituie altarul formeaza Pala d'Oro, adica "Peretele de Aur". Mai exact, altarul acesteia este o opera bizantina in metal realizata in anul 1105, cu scopul de a constitui fatada absidei ce detine altarul. In spatele inaltului altar se afla un alt altar prezentand de asta data, ca elemente particulare, coloane de alabastru.Mozaicurile sunt realizate din bucatele de aur, bronz si o mare varietate de pietre. Mozaicurile din nartex infatiseaza scene vechi testamentare, alaturi de o frumoase serie ce prezinta zilele creatiei in domul din partea dreapta a basilicii.

In interiorul basilicii, temele nou testamentare sunt infatisate sub o puternica influenta bizantina - domul central il infatiseaza pe Hristos Pantocrator si Inaltarea Acestuia la cer. Aceste mozaicuri sunt formate din bucatele de dimensiuni reduse - aproximativ jumatate de centimetru fiecare bucatica componenta.Caii Sfantului Marcu au fost asezati deasupra intrarii in basilica cu acelasi nume in anul 1254. Acestia dateaza din antichitatea clasica. Dupa unii cercetatori, acesti cai au fost folositi initial spre impodobirea Arcului lui Traian. Caii au fost infatisati de-alungul hipodromului din Constantinopol, iar in anul 1204, dogele Enrico Dandolo i-a trimis inapoi in Venetia. Mai apoi au fost luati de Napoleon in aul 1797 si readusi inapoi in anul 1815. Dupa acest an, statuile celebre au ramas deasupra intrarii in basilica pana in anul 1990, cand au fost luati si asezati intr-o sala de muzeu. Caii actuali de pe fatada basilicii sunt doar niste copii fidele din bronz.