Manastirea Negru Voda

Manastirea Negru Voda

Manastirea Negru Voda se afla in orasul Campulung-Muscel, in judetul Arges. Aceasta a fost ctitorita in anul 1215, prin traditie de catre Radu Negru Voievod. Mai apoi, a fost rezidita de Basarab I si fiul sau, Nicolae Alexandru. Aceasta va fi recladita de Matei Basarab, cand devine si manastire.

Manastirea Negru Voda reprezinta cel mai important ansamblu monastic din Muscel. In componenta ei intra Paraclisul Domnesc al curtii voievodale, ulterior Biserica mare a manastirii, Biserica mica - bolnita - din primul sfert al veacului al XVIII-lea, Turnul clopotnita de la intrarea in incinta - secolul al XVII-lea, Casa Domneasca - secolul al XVII-lea construita pe vechi temelii din secolul al XIV-lea, Casele egumenesti - secolul al XVIII-lea, anexa casei domnesti si chiliile de la inceputul secolului al XIX-lea. Aici se mai afla si Hanul-Bazar al manastirii, disparut inca din 1746.

Al doilea ctitor al manastirii, Matei Basarab (1635-1638) reface din temelii lacasul transformand vechea biserica intr-o manastire de calugari, prin hrisovul din 10 august 1647, in acelasi an fiind construit si Turnul clopotnitei, inalt de 35 metri, avand functia de poarta de incinta dar si de fortificatie cu caracter militar, fiind prevazut cu metereze. Gangul boltit pastreaza si astazi masivele porti din stejar care se izvorasc cu o grinda de proportii, avand incrustate adanc inscriptii mentionand data de 1749.

Voievodul Matei Basarab, restaurand in anii 1635-1636 manastirea Negru Voda, vechea ctitorie a Basarabilor distrusa de cutremur in 1628, a gasit potrivit sa aduca tipografia daruita de mitropolitul Petru Movila, tiparind, in 1642, prima carte in limba romaneasca cu continut moral-filozofic: "Invataturi peste toate zilele, pe scurt".

In 1669, boierul Radu Nasturel a infiintat o scoala domneasca, prima scoala cu limba de predare romana, destinata a invata carte si pe copiii celor saraci, nu numai pe copiii boierilor si domnilor.

Biserica Mare a manastirii are hramul "Adormirea Maicii Domnului" si in forma actuala este a treia constructie. La inceput a functionat ca biserica de mir, de la inceputul secolului al XIV-lea pana in anul 1628, apoi din 1636 si pana in 1827, a durat a doua constructie facuta de Matei Basarab, arhiereul Filaret Beldiman a rezidit-o intre anii 1827-1832.

Biserica este in forma de nava, cu trei turle, cea din mijloc mai mare, iar cele de la rasarit si apus mai mici. A fost zidita de arhitectul Franz Walet in acelasi loc si cu acelasi material de la prima constructie.

Pe peretele vestic se afla o pisanie ampla, situata deasupra usii de intrare: a fost zidit dintr-un inceput de Radu Negru la 1215, de Basarab I cel Mare, fiul lui Negru Voda si terminata de Nicolae Alexandru Basarab, inmormantat aici. La 1635 Matei Basarab o zideste din nou cu aceleasi materiale de piatra cioplita, intocmind obstea monahala cu primul staret Melchisedec.

Din cauza cutremurului din 1802 si 1819 biserica s-a daramat ramanand asa pana in 1826 cand din porunca voievodului Grigore Ghica si cu blagoslovirea mitropolitului Grigore incepe zidirea cu aceleasi materiale, adaugandu-se si pietre noi cioplite.

Din cauza grelelor intamplari (razboiul Rusiei cu turcii, boala ciumei, holerei si foamei) zidirea ei se intrerupe pana in 1831, cand cu ajutorul vornicului vel Pana Costescu si cu osteneala staretului Filaret Apanias Beldiman, venit din Moldova, biserica se termina si se tarnoseste la 30 octombrie 1832.