Veneția - Bazilica San Marco

Basilica Sfantul Marcu (in italiana - Basilica San Marco) este cea mai cunoscuta si mareata dintre bisericile Venetiei, cat si unul dintre cele mai elocvente exemple de arhitectura bizantina. Basilica San Marco din Venetia, inchinata Sfantului Apostol Marcu, cunoscuta si sub denumirea de "Domul din Venetia", este catedrala patriarhala din Venetia, Italia.Datorita infatisarii sale opulente, a mozaicurilor bizantine aurite cat si a statuilor sale ca simbol al prosperitatii si fortei venetiene din secolul al XI-lea, basilica San Marco a fost supranumita pe drept cuvant si "Chiesa d'Oro", adica "Biserica de Aur".

Prima biserica ridicata pe actualul teritoriu al basilicii a fost o cladire temporara atasata Palatului Dogilor, ridicata in anul 828, cand negustorii venetieni au achizitionat din Alexandria presupusele moaste ale Sfantului Apostol si Evanghelist Marcu.Aceasta biserica initiala a fost inlocuita cu o alta in anul 832. Noua biserica a disparut intr-un incendiu al rebelilor din anul 976, fiind mai apoi rezidita in anul 978. Extinderea acesteia in anul 1063 a dus la formarea bazelor si conturarea limitelor actualei basilici.

Venetienii n-au procedat altfel atunci cand, luandu-se la intrecere cu rivalii lor din Aquileia, Pisa si Verona, care isi construiau catedrale noi, s-au hotarat pe la inceputul anilor 1060-1063, sub dogele Domenico Contarini (1042-1071), sa rezideasca Biserica San Marco, vatamata de un incendiu, in anul 976. Lucrarile, incepute pe la anul 1063, au continuat sub Domenico Selvo (1071-1084) si s-au terminat sub Vitale Falier (1086-1096).

 Privire dinspre Campanila

 Interiorul

 Mozaic aurit

Cei patru cai de bronz

Planul a ramas acela de cruce greaca libera cu cinci cupole, care fusese aplicat inca din secolul al IX-lea dupa modelul intalnit la Biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol. Dar de data aceasta el a fost tratat cu mai mare amploare. Cupolele au fost construite din caramizi si nu din lemn.

Basilica Sfantul Marcu din Venetia a fost sfintita in anul 1094, in acelasi an in care moastele Sfantului Apostol si Evanghelist Marcu se crede ca au fost redescoperite intr-unul dintre pilastri, de catre Vitale Falier, doge in acel moment. Cripta de atunci a pastrat moastele sfantului Marcu pana in anul 1811.Lucrarile de curatire efectuate in 1881 au ingaduit sa se observe ca in spatele colonadelor de la vest, ridicate intre mijlocul secolului al XIII-lea si sfarsitul celui de-al XV-lea, se ascunde o fatada cu doua etaje, cu firide in partea de jos si cu arcade in cea de sus, dupa un tip binecunoscut la Constantinopol.

De asemenea, absida cu zonele sale suprapuse de arcade si de firide aminteste absida bisericilor din capitala. Nu este de mirare. Era epoca in care, in fata primejdiilor comune, relatiile intre Bizant si Venetia erau stranse. Dogele Domenico Selvo, caruia imparatul ii conferise titlul de proto-proedru, o luase de sotie pe Teodora, sora lui Mihail al VII-lea Ducas. Influenta Italiei se vadeste in tehnica arhitecturala cu caramizile sale mai groase si mortarul mai fin decat in Bizant.Basilica este sub forma de cruce bizantina incadrata intr-un patrat. Fiecare brat al crucii formand un dom in sine. Basilica Sfantului Marcu este fidela arhitecturii Bisericii Sfintilor Apostoli, ridicata de Justinian in Constantinopol. Locul special amenajat pentru cor este situat deasupra unei cripte. Planul interiorului prezinta mai multe nave - trei nave longitudinale si alte trei transversale.

Deasupra inaltului altar se afla un baldachin asezat pe coloane decorate cu basoreliefuri apartinand secolului al XI-lea. Capodopera ce o constituie altarul formeaza Pala d'Oro, adica "Peretele de Aur". Mai exact, altarul acesteia este o opera bizantina in metal realizata in anul 1105, cu scopul de a constitui fatada absidei ce detine altarul. In spatele inaltului altar se afla un alt altar prezentand de asta data, ca elemente particulare, coloane de alabastru.Mozaicurile sunt realizate din bucatele de aur, bronz si o mare varietate de pietre. Mozaicurile din nartex infatiseaza scene vechi testamentare, alaturi de o frumoase serie ce prezinta zilele creatiei in domul din partea dreapta a basilicii.

In interiorul basilicii, temele nou testamentare sunt infatisate sub o puternica influenta bizantina - domul central il infatiseaza pe Hristos Pantocrator si Inaltarea Acestuia la cer. Aceste mozaicuri sunt formate din bucatele de dimensiuni reduse - aproximativ jumatate de centimetru fiecare bucatica componenta.Caii Sfantului Marcu au fost asezati deasupra intrarii in basilica cu acelasi nume in anul 1254. Acestia dateaza din antichitatea clasica. Dupa unii cercetatori, acesti cai au fost folositi initial spre impodobirea Arcului lui Traian. Caii au fost infatisati de-alungul hipodromului din Constantinopol, iar in anul 1204, dogele Enrico Dandolo i-a trimis inapoi in Venetia. Mai apoi au fost luati de Napoleon in aul 1797 si readusi inapoi in anul 1815. Dupa acest an, statuile celebre au ramas deasupra intrarii in basilica pana in anul 1990, cand au fost luati si asezati intr-o sala de muzeu. Caii actuali de pe fatada basilicii sunt doar niste copii fidele din bronz.

Bratislava

Bratislava  este capitala și cel mai mare oraș din Slovacia și are o populație de aproximativ 430.000 locuitori. Bratislava este situată pe Dunăre, aproape de granițele Slovaciei cu Austria și Ungaria și destul de aproape de granița cu Republica Cehă. Se află la doar 60 de km de Viena. Munții Carpați încep pe teritoriul orașului (Malé Karpaty, „Carpații Mici”).
Bratislava este sediul președinției, parlamentului și guvernului slovac. În oraș se află câteva universități, muzee, teatre și alte instituții culturale, printre care Slovenská filharmónia (Orchestra Filarmonică Slovacă). La nivelul tradițiilor, orașul slovac poartă și semnele influențelor venite din Austria, Ungaria etc
În perioada regimului socialist, după preluarea puterii în Cehoslovacia de către Partidul Comunist Cehoslovac în februarie 1948, orașul a anexat noi teritorii, și populația a crescut semnificativ. Proporția de etnici slovaci a atins 90% din populația orașului. S-au construit arii rezidențiale mari, consistând în clădiri înalte din prefabricate, precum cele din cartierul Petržalka. Guvernul comunist a construit câteva edificii grandioase, precum podul Nový Most și sediul Radioului Slovac, afectând uneori în mod negativ zona istorică a orașului.
După încercarea nereușită de a liberaliza regimul comunist, în 1968, orașul a fost ocupat de trupele Pactului de la Varșovia. Cehoslovavia a fost declarată stat federal și orașul a devenit capitala Republicii Socialiste Slovace, unul din cele două state ale federației. Dizidenții din Bratislava au anticipat căderea comunismului prin Demonstrația Lumânării din Bratislava, în 1988, și orașul a devenit un centru important al Revoluției de Catifea din 1989^.
În 1993, orașul a devenit capitala noii Republici Slovace, formate în urma Divorțului de Catifea.

În anii 1990 și la începutul secolului al XXI-lea, economia orașului a înflorit datorită investițiilor străine. Orașul a găzduit evenimente culturale și politice importante, inclusiv Summitul Slovacia 2005 între George W. Bush și Vladimir Putin.

Viena - Monumentul Holocaustului

 Situat in Judenplatz monumentul comemoreaza moartea celor 65000 de evrei austrieci morti in Holocaust.

Viena - Monumentul ostasilor sovietici

Un scut auriu cu secera şi ciocanul înconjurate de spice de grâu se odihneşte în mâna stângă a soldatului sovietic eliberator, care scrutează Viena din vârful unui obelisc înalt de 15 metri, în Piaţa Schwarzenberg. „Memorialul Armatei Roşii”, cum se numeşte oficial ansamblul statuar, domină această piaţă, fiind inaugurat în 1946, în memoria celor 17.000 de soldaţi sovietici care au murit în bătălia pentru Viena. Tot în acea perioadă, numele pieţei a fost schimbat în Stalinplatz.
În 1955, când trupele aliate s-au retras din Viena, iar Austria şi-a redobândit suveranitatea, s-a revenit la numele iniţial al pieţei. Tot atunci, osemintele soldaţilor sovietici care fuseseră înhumaţi pe locul memorialului au fost mutate într-un cimitir, iar un tanc rusesc care „decora” piaţa a fost, de asemenea, îndepărtat. Totuşi, Austria şi-a asumat, prin chiar tratatul care stă la baza statalităţii sale, sarcina de a îngriji memorialul pentru totdeauna.
Vienezii nu au fost niciodată încântaţi de acest monument, care este supranumit „Memorialul tâlharilor” sau „Monumentul violatorului necunoscut”. Date fiind aceste porecle, nu e greu de ghicit de ce ansamblul nu figurează în ghidurile turistice ale Vienei şi este frecvent vandalizat.

Linz

Linz este un oraș situat în nord-vestul Austriei, pe Dunăre, capitala Austriei Superioare (Oberösterreich). Cu o populație de 189.355 locuitori (1 ianuarie 2009) era al treilea oraș ca număr de locuitori din Austria. În 2009 a fost Capitală Europeană a Culturii.

Orașul a fost fondat de către romani, care l-au numit Lentia. Primele mențiuni ale orașului Linz (vechea Lentia) ca târg de schimb datează din anul 788. Datorită situării sale favorabile la răscrucea unor căi de comunicație, orașul de pe Dunăre a devenit, încă din secolul al X-lea, un important centru comercial. La început, a aparținut Bavariei Babenbergilor. În cele din urmă însă, Linzul împreună cu Austria Superioară a intrat în posesia Casei de Habsburg, care și-a ridicat aici o reședință.

Compozitorul Wolfgang Amadeus Mozart a scris Simfonia a 36-a (1783) în Linz pentru un concert ce trebuia să aibă loc aici, lucrarea fiind astăzi cunoscută ca și Simfonia Linzului. Prima versiune a Simfoniei 1 în Do minor a lui Anton Bruckner este cunoscută ca și versiunea Linzului.

 Catedrala

 Coloana ciumei

Kellertheater

 Bunatati austriece

 Donau, Dunarea

 Primaria

Viena - Palatul Parlamentului

 

 

 

De-a lungul istoriei sale de peste 100 de ani, cladirea Parlamentului din Viena, situata pe Ringstrasse (celebrul Bulevard Ring, care inconjoara centrul Vienei) a gazduit diverse institutii parlamentare. Initial acest edificiu a fost sediul Reichstrat-ului (Consiliul Imperial) – Parlamentul Austriei in perioada Imperiului Austro-Ungar. Cladirea a fost construita intre anii 1874 si 1884, special pentru acest parlament, dupa planurile arhitectului Theophil Hansen. De asemenea el a proiectat si Fantana Atena din fata Parlamentului. Cladirea parlamentului este construita in stil grecesc, pentru a aminti de Grecia, “leaganul democratiei”.

 

Viena - Rathaus (Primaria)

Primaria din Viena este una dintre cele mai frumoase cladiri din multitudinea de frumuseti arhitecturale pe care le are acest oras. Proiectata de arhitectul Friedrich Schmidt, cladirea a fost inaltata intre anii 1872 si 1883. Arhitectura de pe Bulevardul Ring este foarte variata din punct de vedere al stilurilor arhitectonice folosite si incarcata de istorie; de-a lungul timpului aceasta imbinare a devenit un stil arhitectonic in felul sau. Cu toate acestea, pentru cladirea primariei, arhitectul a folosit un singur stil dintr-o epoca aparte.

Primaria din Viena

Primaria a fost contruita in stil gotic, cu un turn asemanator cu cel al catedralelor gotice. Epoca gotica a coincis cu dezvoltarea accelerata a oraselor si cu aparitia unei clase sociale numita burghezie urbana. In varful turnului se afla statuia unui om cunoscuta sub numele de Rathausmann, unul dintre simbolurile Vienei. Statuia celui ce vegheaza asupra Vienei are o inaltime de 5.4 m (3.4 m fara steagul pe care il poarta) si cantareste 650 de kilograme. Statuia acestui cavaler medieval a fost modelata pe armura Imparatului Maximilian I. O sfera ce cantareste peste 800 de kg si care actioneaza ca un fel de contragreutate, ajuta statuia sa ramana in picioare chiar si in conditii de vant puternic sau furtuna. In 1985 un atelier din Viena a fost contractat pentru restaurarea statuii Rathausmann. Ca o surpriza la sfarsitul lucrarilor de restaurare, mesterii atelierului au prezentat o replica exacta a statuii care poate fi vazuta in Rathauspark, parcul din fata Primariei.

Astazi cladirea Primariei din Viena este sediul central al administratiei municipale a orasului si peste 2000 de oameni lucreaza aici. Vizitatorii vor fi impresionati de salile impozante ale primariei care destul de des asigura un cadru placut pentru diverse evenimente cum ar fi: conferinte de presa, concerte sau baluri.

Berlin

 Berlin este un oraș-stat, capitala Germaniei, fiind cel mai mare oraș al țării cu aproximativ 3,4 milioane de locuitori și acoperind o suprafață de aproximativ 892 km². Berlinul este în același timp și unul din cele 16 landuri federale, având guvern de land propriu, numit „Senat”, prim-ministru (de land), constituție proprie și alte prerogative ale unui stat (land). Poziția sa pe hartă este aidoma unei insule/enclave înconjurată complet de landul Brandenburg. Este traversat de râurile Spree și Havel.

          Potsdamer Platz

  Fragment din Zidul Berlinului in Potsdamer Platz

         Memorialul Holocaustului

       Reichstag

           Alexander Platz

              Checkpoint Charlie

                Poarta Brandemburg

Bremerhaven

Bremerhaven este unul din cele 2 orașe ale landul Brema, Germania. Constituie în același timp și un district urban.Bremerhaven este situat la vărsarea râului Weser în Marea Nordului, fiind un port important.

Monumentul emigratiei

Muzeul emigratiei

Portul

          Submarin

Bremen - Piata

 Piața din Bremen este situată în centrul orașului hanseatic, fiind unul dintre cele mai vechi locuri publice ale orașului. Se întinde pe o suprafață de 3.484 m², aflându-se la intersecția a cinci străzi, dintre care unele o leagă de alte două piețe. Astăzi, în incinta pieței nu mai au loc târguri, excepție făcând Crăciunul sau unele zile festive, când se organizează o zonă comercială volantă de unde se pot cumpăra dulciuri, mâncăruri tradiționale sau băuturi. Piața este mărginită de clădirea primăriei orașului Bremen, Domul și Casa cetățenilor.