Paris - Grand Palais

Grand Palais este unul dintre obiectivele turistice cele mai cunoscute din Paris, datorita acoperisului sau de sticla impresionant. A fost opera a trei arhitecti diferiti, dar proiectul a fost pus in aplicare de celebrul arhitect francez Charles Girault, caruia i s-a dat apoi mana libera sa proiecteze Petit Palais (Micul Palat). Cladirea este o combinatie intre fatada din piatra in stil clasic, fier in stil art-nouveau si sticla.
Grand Palais este si in momentul de fata cea mai mare cladire din fier si sticla din lume, un titlu ce a apartinut initial cladirii Crystal Palace din Londra, care a fost distrusa de un incendiu. Marele Palat din Paris cu stilul de Belle Epoque contine 9400 de tone de fier, are 15000 de metri patrati de sticla si aproximativ 5000 de metri patrati de acoperis din fier si zinc. Exteriorul este din piatra si este decorat cu mozaic colorat si diferite sculpturi.
Dupa ce o parte a acoperisului de sticla a cazut in 1993, cladirea a fost inchisa pentru aproape 10 ani pentru renovari. Prima parte a fost redeschisa in 2004, iar restul abia in anul 2007. Renovarile s-au axat pe repararea cadrelor din metal, inlocuirea sticlei si repararea acoperisului.Unele dintre decoratiunile exterioare de la Grand Palais au beneficiat si ele de renovari, inclusiv statuile ce reprezinta cai in galop de pe colturile acoperisului. Si mozaicul a fost reparat si restaurat.
Pentru mai mult de 100 de ani, Grand Palais a fost o sala publica de expozitii si a gazduit o multime de evenimente importante. Desi galeria principala este destinata expozitiilor de arta contemporana, aici se organizeaza diferite expozitii si manifestari, de la expozitii de masini de epoca pana la prezentari de moda. In Grand Palais exista de fapt trei zone diferite, fiecare cu o intrare separata: Palais de la Decouverte (un muzeu de stiinta) se afla pe Avenue Franklin Roosevelt, Galeries National du Grand Palais (o sala de expozitii) ce are intrarea la Piata Clemenceau si Nef du Grand Palais (o sala de evenimente) ce are intrarea prin Avenue Winston Churchill (chiar peste drum de Petit Palais).

Paris - Castelul Vincennes

Chateau de Vincennes este un castel ce se afla in partea estica fata de centrul Parisului. In trecut a servit drept resedinta regala din secolul al 12-lea pana in secolul al 18-lea cand regele si-a mutat resedinta oficiala la Palatul Versailles.
Oringile acestui castel pot fi urmarite inapoi in timp pana in 1150 cand Ludovic al VII-lea a construit aici o cabana de vanatoare care a fost in curand extinsa. Castelul in sine, care initial era o fortareata, a fost ridicat abia un secol mai tarziu cand a fost facut si impresionantul donjon. Cu o inaltime de 52 de metri este inca cel mai inalt donjon din Europa. In 1410 fortareata a fost inconjurata de ziduri cu o lungime nu mai mica de 1200 de metri pe care au fost ridicate 9 turnuri care initial aveau pana la 42 de metri inaltime.Intre secolele al 16-lea si al 17-lea castelul Vincennes a continuat sa fie extins, urmarindu-se in principal transformarea fortaretei intr-un palat rezidential. In aceasta perioada mai multe pavilioane au fost adaugate in partea sudica a donjonului deoarece curtea regala locuia foarte des la Vincennes. Toate acestea s-a schimbat in 1671 cand Regele Ludovic al XIV-lea a decis sa se mute in abia terminatul Palat de la Versailles. Palatul Luvru din centrul Parisului a fost abandonat un an mai tarziu.Cand castelul a fost parasit de familia regala, a devenit sediul fabricii de portelanuri Vincennes si apoi a servit drept inchisoare ce a gazduit personalitati cum ar fi Diderot si Marchizul de Sade. Napoleon a folosit cladirea pe post de arsenal si in 1840 era o fortareata cu scop militar. Marea majoritate a turnurilor de pe zidurile fortaretei au fost daramate in aceasta perioada. Astazi, Chateau de Vincennes este muzeu si un obiectiv turistic interesant. Zona din jurul castelului poate fi vizitata in mod gratuit iar cladirile pot fi vizitate doar cu ghid. Bois de Vincennes era terenul de vanatoare de la Castelul Vincennes. In 1860 Napoleon al III-lea a transformat terenul de vanatoare intr-un parc public cu o suprafata de 10 km patrati.

Paris - Atelierul Brancusi

Atelierul lui Brâncuşi se află la est de Forum des Halles, venind pe strada Rambuteau, chiar lângă staţia de metrou Rambuteau (linia 11), în arondismentul 4.
Mai exact, se găseşte chiar în piaţa George Pompidou, unde se găseşte şi clădirea ce adăposteşte Centrul Pompidou, sediu, printre altele, al Muzeului Naţional de Artă Modernă, unde eu personal nu am remarcat mare lucru de valoare, singurele chestii de reţinut fiind cele pe care le prezint în fotografiile ataşate.

Primele două camere sunt cele mai bogate.
Aceste două camere, luminate de o fereastră mare ca în studioul oricărui mare artist, sunt invadate de lucrări de Brâncuşi, inclusiv cele mai spectaculoase. Există o mulţime de Le grand coq, în care pasărea este redusă la o serie de trepte, simbolizând creasta şi mai multe Oiseau dans l'espace , pasărea reducându-se la o formă geometrică evocând o aripă de avion, un pic cam ternă în versiunile în ipsos, dar superbă în versiunea sa în bronz aurit.
Portretele variază de la foarte figurativul Cap de copil adormit (1908), o lucrare de tinereţe de un clasicism care ar face dificilă atribuirea lui Brâncuşi fără context, la aproape abstracta Principesa X, redusă la două sfere, simbolizând sânii si o formă lansată, simbolizând gâtul şi capul, forme în care un spirit deplasat ar putea vedea cu uşurinţă un sex masculin şi cele două accesorii inseparabile, trecând pe la stilizata Domnişoară Pogany, unde tânara este redusă la trăsăturile esenţiale, exact cât trebuie pentru a recunoaşte o femeie a vremii, un minimalism eficient atât de caracteristic al sculptorului.
Proiectul pentru fântâna lui Narcis (1910-13) este foarte reprezentativ pentru această linie, se vede o formă aplecându-se, congelată în ipsos cum au fost locuitorii din Pompei surprinşi de moarte, şi se recunoaşte uşor atitudinea celui în onoarea căruia s-a inventat termenul "narcisism", în timp ce Le baiser

(1923-25) uneşte într-un singur bloc de calcar capetele celor doi îndrăgostiţi, care sunt unul, buze şi capete, statuia este simplă şi frumoasă, simbol mişcător al uniunii perfecte a două fiinţe.

Esztergom -Bazilica din Esztergom

Este catedrala Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Esztergom-Budapesta şi sediul Bisericii Catolice din Ungaria. Ea este cea mai mare biserică din Ungaria şi poartă hramul Adormirii Maicii Domnului, dar şi al Sfântului Adalbert.
Micul oraș Esztergom de pe malul Dunării e unul din locurile cele mai importante din Ungaria, încărcat cu semnificații religioase și istorice. Aici s-a născut, a domnit și a murit fondatorul regatului maghiar și patronul spiritual al țării, Sf Ștefan I. Esztergom a fost capitala regatului Ungar în evul mediu și un fel de Vatican național, fiind locul unde slujea cea mai mare autoritate religioasă a țării. Încoronarea regilor maghiari era privilegiul episcopului de Esztergom.
Catedrala din Esztergom e în continuare cea mai înaltă clădire de acest fel din Ungaria. Are o înălțime de 100 m și o cupolă cu un diametru interior de 33 m, atât de vast încât un sunet are nevoie de 9 secunde pentru a-și stinge ecoul. Orga catedralei este a treia orgă ca dimensiuni din lume.În altar poate fi văzută cea mai mare pictură pe pânză din lume: Adormirea Maicii Domnului, picatată de Michelangelo Grigoletti (13 x 6,5 m).
Din perioada medievală a supraviețuit doar capela Fecioarei Maria, aflată într-o latură a catedralei de azi și ctitorită de Tamas Bakocz, unul dintre curtenii lui Matei Corvin. Biserica originală, cu hramul sfantului Adalbert, a fost complet distrusă de invaziile otomane.

Esztergom, locul încoronării regilor maghiari și cea mai mare catedrală din Ungaria

de Victor Grigore, Webphoto.ro

Micul oraș Esztergom de pe malul Dunării e unul din locurile cele mai importante din Ungaria, încărcat cu semnificații religioase și istorice. Aici s-a născut, a domnit și a murit fondatorul regatului maghiar și patronul spiritual al țării, Sf Ștefan I. Esztergom a fost capitala regatului Ungar în evul mediu și un fel de Vatican național, fiind locul unde slujea cea mai mare autoritate religioasă a țării. Încoronarea regilor maghiari era privilegiul episcopului de Esztergom.

O statuie superbă reprezentând încoronarea sfântului Ștefan se ridică pe această acropolă, privind peste Dunăre și peste orașul slovac Sturovo, de pe malul vecin. Ştefan I, născut Vajk, era fiul lui Geza, cel care a ales Esztergom drept capitală a sa, la sfârşitul primului mileniu creştin. The name comes from a village populated by Bulgarians and Turks prior to the arrival of the Magyars.

În cele mai prospere zile ale sale, oraşul era unul cosmopolit, cu o aristocraţie formată din francezi, germani, belgieni, italieni şi cu relaţii comerciale intense de-a lungul Dunării.

Catedrala din Esztergom e în continuare cea mai înaltă clădire din Ungaria. Are o înălțime de 100 m și o cupolă cu un diametru interior de 33 m, atât de vast încât un sunet are nevoie de 9 secunde pentru a-și stinge ecoul. Orga catedralei este a treia orgă ca dimensiuni din lume.

În altar poate fi văzută cea mai mare pictură pe pânză din lume: Adormirea Maicii Domnului, picatată de Michelangelo Grigoletti (13 x 6,5 m).
Din perioada medievală a supraviețuit doar capela Fecioarei Maria, aflată într-o latură a catedralei de azi și ctitorită de Tamas Bakocz, unul dintre curtenii lui Matei Corvin. Biserica originală, cu hramul sfantului Adalbert, a fost complet distrusă de invaziile otomane.

Actuala biserică, în stil clasic, a fost ridicată în 50 de ani, începând din 1822. La interior stilul e eclectic, cu vizibile elemente baroce. Pictura murală îi aparține unui german, Ludwig von Moralt. Statuile sunt sculptate de artiștii italieni Pietro Bonani și Pietro della Vedova, de austriacul Johann Meixner și de maghiarii Istvan Ferenczy, Alajos Strobl și Gyorgy Kiss.

Bratislava- Castelul Devin

Mulţumită locaţiei sale strategice la confluenţa râurilor Morava şi Dunăre, stânca din apropiere a fost un loc ideal pentru o fortăreaţă. Situl a fost locuit din epoca Neoliticului, şi atât celţii, cât şi romanii, au construit forturi acolo.

Devín a fost menţionat pentru prima dată într-un document din 1237, cu numele Villa Thebyn. A fost iniţial un mic sat, aparţinând de Castelul Devín, dar a ajuns la statutul de oraş mic în secolul XV. În 1568, Devín a fost separat de proprietarul său iniţial. Croaţii care s-au refugiat în faţa pericolului otoman s-au stabilit aici în secolul XVI. Castelul de deasupra satului a fost ars de trupele lui Napoleon în 1809. Din octombrie 1938 până în aprilie 1945, Devín a făcut parte din Al Treilea Reich, inclus în regiunea Austriei Inferioare. În 1946, Devín a fost redat Cehoslovaciei, fiind inclus în Bratislava.

Bratislava - orasul vechi

Dincolo de ţiglele culcate pe zidurile joase care împrejmuiesc parcul castelului, acoperişurile abrupte ale oraşului vechi se aglomerează peste străduţele oraşului. Printre crengi răsfirate, se vede Catedrala Sf. Martin, cu al ei turn ascuţit pe care a fost aşezată o replică aurită a coroanei Sf. Ştefan. Terminată în 1452, biserica a fost locul încoronării a 11 regi ai Ungariei şi a 8 regine, între anii 1563-1830, iar de importanţa acestor evenimente aminteşte tocmai mica bijuterie din vîrf.
Pornind din faţa Catedralei, traseul turistic urmează Str.Ventúrska Michalská, pe lângă Academia de Arte Frumoase până sub bolta Porţii Sfântului Mihai, singura poartă medievală (secolul 14) ce a rezistat timpului. În câţiva paşi, după ce ocoleşti Biserica Franciscană, cea mai veche din oraş (1297), ajungi în Piaţa Principală, Hlavné Námestie, centrul nobil al Bratislavei.
Palate înalte, Biserica Iezuită, Primăria veche şi case particulare dau conturul medieval al careului pieţei, cândva inima târgului forfotind de târgoveţi şi cavaleri. Fiecare bancă înţepenită în pavajul centrului, pe latura stânga a fântânii arteziene, poartă o tăbliţă metalică cu inscripţii ce vorbesc despre câte o personalitate locală. Terasele romantice se luptă pentru supremaţie în piaţă cu micile căsuţe ale vânzătorilor de suveniruri şi dulciuri.

Bratislava

Bratislava  este capitala și cel mai mare oraș din Slovacia și are o populație de aproximativ 430.000 locuitori. Bratislava este situată pe Dunăre, aproape de granițele Slovaciei cu Austria și Ungaria și destul de aproape de granița cu Republica Cehă. Se află la doar 60 de km de Viena. Munții Carpați încep pe teritoriul orașului (Malé Karpaty, „Carpații Mici”).
Bratislava este sediul președinției, parlamentului și guvernului slovac. În oraș se află câteva universități, muzee, teatre și alte instituții culturale, printre care Slovenská filharmónia (Orchestra Filarmonică Slovacă). La nivelul tradițiilor, orașul slovac poartă și semnele influențelor venite din Austria, Ungaria etc
În perioada regimului socialist, după preluarea puterii în Cehoslovacia de către Partidul Comunist Cehoslovac în februarie 1948, orașul a anexat noi teritorii, și populația a crescut semnificativ. Proporția de etnici slovaci a atins 90% din populația orașului. S-au construit arii rezidențiale mari, consistând în clădiri înalte din prefabricate, precum cele din cartierul Petržalka. Guvernul comunist a construit câteva edificii grandioase, precum podul Nový Most și sediul Radioului Slovac, afectând uneori în mod negativ zona istorică a orașului.
După încercarea nereușită de a liberaliza regimul comunist, în 1968, orașul a fost ocupat de trupele Pactului de la Varșovia. Cehoslovavia a fost declarată stat federal și orașul a devenit capitala Republicii Socialiste Slovace, unul din cele două state ale federației. Dizidenții din Bratislava au anticipat căderea comunismului prin Demonstrația Lumânării din Bratislava, în 1988, și orașul a devenit un centru important al Revoluției de Catifea din 1989^.
În 1993, orașul a devenit capitala noii Republici Slovace, formate în urma Divorțului de Catifea.

În anii 1990 și la începutul secolului al XXI-lea, economia orașului a înflorit datorită investițiilor străine. Orașul a găzduit evenimente culturale și politice importante, inclusiv Summitul Slovacia 2005 între George W. Bush și Vladimir Putin.

Histria

Cetatea grecească Histria a fost cel mai vechi oraş atestat de pe actualul teritoriu al României. A fost întemeiată de colonişti greci din Milet în jurul anului 657 î.C. (după istoricul Eusebius) sau 630 î.C. (după Skymnos) şi distrusă prin secolul al VII-lea d.C. de invaziile avaro-slave. Ruinele cetăţii, pe malul lacului Sinoe, pot fi vizitate şi astăzi.
Se pot vizita: zidul de apărare, cu turnuri si bastioane, care închidea de la vest către lacul Sinoe suprafaţa mai mică a oraşului roman târziu de circa 7 ha (cuprinzând fosta acropolă a oraşului grecesc Acolo pot fi văzute ruinele conservate ale templelor greceşti din zona sacră, străzi pavate şi cartiere de locuinţe sau ateliere, mai ales romane, terme, basilici civile şi creştine şi, în centrul oraşului, una dintre cele mai mari basilici creştine din regiune (de circa 50 m lungime), datând din secolul VI d.C.

Viena - Palatul Hofburg

Aflat in centrul Vienei, Palatul Hofburg, cu cele 18 aripi, 54 de scari, 19 curti si in jur de 2600 de camere, a servit drept resedinta imperiala pana in anul 1918. Astazi, acest vast complex arhitectonic adaposteste pe langa muzee si colectii, destul de numeroase, Scoala de Echitatie Spaniola si Biblioteca Nationala a Austriei. In aripa „Leopold” se afla resedinta oficiala a presedintelui Republicii. De-a lungul secolelor, palatul a suferit numeroase extinderi, asa cum se vede din stilurile diferite ale ansamblului.

Constructia a inceput in 1275 sub regele Boemiei, Ottokar al II-lea si a fost terminata sub Rudolf al II-lea de Habsbourg. In urmatoarele secole nici un imparat nu a ocupat locul folosit de predecesorul sau. Fiecare a incercat sa-si creeze propriile apartamente si, in acest fel, sa largeasca intregul edificiu.  In acest palat au avut loc o serie de evenimente urmate de baluri somptuoase a caror traditie se pastreaza si astazi, balurile avand loc in sala „Reduta”. In timpul domniei lui Franz Joseph a fost construit Noul Hofburg. Fatada acestuia este impodobita de 20 de statui reprezentand episoade cruciale din istoria austriaca, cladirea gazduind Muzeul de etnologie. Tot aici pot fi admirate cea mai mare colectie de arme din lume, colectia de instrumente de muzica veche si muzeul de cultura austriaca.
    

Mergand in directia Vechiului Palat se ajunge in curtea interioara numita „In der Burg”, construita de Imparatul Maximilian al II-lea, in 1545. Aici se inalta statuia imparatului Franz I, reprezentat ca „Imparatul Augustus”, avand pe soclu inscriptia latina: „amorem meum populis meis” (toata dragostea mea pentru oamenii mei). Locul respectiv este supranumit „Curtea elvetiana” pentru ca era „pazita” de trupele elvetiene ale Mariei Tereza. Mentionata intr-un document din 1296 este restaurata in 1449. Aripa numita Stelburg dateaza din secolul al XVI-lea si este folosita in parte de Scoala de Echitatie Spaniola pentru creseterea cailor lipitani. In aripa cancelariilor se afla cabinetele de lucru ale lui Franz Joseph, iar apartamentele imparatesei Elisabeth se gasesc in zona Amalientakt.
    

Comoara imperiala (Schtzkammer) constituie o parte esentiala din Hofburg. Colectia magnifica, de o valoare artistica inestimabila, provine din Comoara Artistica (Kunskammer), fondata de imparatul Ferdinand I in 1533. A fost imbogatita de-a lungul secolelor cu precadere de obiecte colectionate de Casa de Habsburg.
  

 Pe poarta de la intrare se pot vedea initialele imparatului Carol al VI-lea. Acesta a transferat comoara la parterul Vechiului Palat. Colectia se imparte in comoara sacra si comoara laica, iar nucleul central este constituit din Comorile Sfantului Imperiu Romano-Germanic si coroana imperiala. Pot fi admirate de asemenea, bijuteriile imparatesei Maria Tereza, obiecte de pret ale Ordinului Lanii de Aur, emblemele arhiducilor austrieci si multe alte bijuterii. Impresionante sunt, de asemenea, portretele in marime naturala ale lui Franz Joseph si ale imparatesei Elisabeth, pictate de Winterhalter in 1865.
 

„Sfantul Imperiu Romano-Germanic” n-a fost niciodata denumit astfel in mod oficial. El se numea de fapt „Imperium Romanum” sau „Imperium sacrum” si era definit ca succesor politic si spiritual al Imperiului Roman. Ideea s-a concretizat odata cu incoronarea lui Carol cel Mare (Charlemagne) de catre papa in anul 800, fara a exista insa consecinte legale. Regele germanic era ales de electori si cu exceptia lui Carol al VII-lea de Wittelsbach (1742-1745) doar familia Habsburg a avut acces la tron. De aceea palatul Hofburg devine un simbol al puterii imperiale a acestei dinastii care si-au pus amprenta pe istoria tarilor si a intregului continent.