Bratislava - orasul vechi

Dincolo de ţiglele culcate pe zidurile joase care împrejmuiesc parcul castelului, acoperişurile abrupte ale oraşului vechi se aglomerează peste străduţele oraşului. Printre crengi răsfirate, se vede Catedrala Sf. Martin, cu al ei turn ascuţit pe care a fost aşezată o replică aurită a coroanei Sf. Ştefan. Terminată în 1452, biserica a fost locul încoronării a 11 regi ai Ungariei şi a 8 regine, între anii 1563-1830, iar de importanţa acestor evenimente aminteşte tocmai mica bijuterie din vîrf.
Pornind din faţa Catedralei, traseul turistic urmează Str.Ventúrska Michalská, pe lângă Academia de Arte Frumoase până sub bolta Porţii Sfântului Mihai, singura poartă medievală (secolul 14) ce a rezistat timpului. În câţiva paşi, după ce ocoleşti Biserica Franciscană, cea mai veche din oraş (1297), ajungi în Piaţa Principală, Hlavné Námestie, centrul nobil al Bratislavei.
Palate înalte, Biserica Iezuită, Primăria veche şi case particulare dau conturul medieval al careului pieţei, cândva inima târgului forfotind de târgoveţi şi cavaleri. Fiecare bancă înţepenită în pavajul centrului, pe latura stânga a fântânii arteziene, poartă o tăbliţă metalică cu inscripţii ce vorbesc despre câte o personalitate locală. Terasele romantice se luptă pentru supremaţie în piaţă cu micile căsuţe ale vânzătorilor de suveniruri şi dulciuri.

Bratislava

Bratislava  este capitala și cel mai mare oraș din Slovacia și are o populație de aproximativ 430.000 locuitori. Bratislava este situată pe Dunăre, aproape de granițele Slovaciei cu Austria și Ungaria și destul de aproape de granița cu Republica Cehă. Se află la doar 60 de km de Viena. Munții Carpați încep pe teritoriul orașului (Malé Karpaty, „Carpații Mici”).
Bratislava este sediul președinției, parlamentului și guvernului slovac. În oraș se află câteva universități, muzee, teatre și alte instituții culturale, printre care Slovenská filharmónia (Orchestra Filarmonică Slovacă). La nivelul tradițiilor, orașul slovac poartă și semnele influențelor venite din Austria, Ungaria etc
În perioada regimului socialist, după preluarea puterii în Cehoslovacia de către Partidul Comunist Cehoslovac în februarie 1948, orașul a anexat noi teritorii, și populația a crescut semnificativ. Proporția de etnici slovaci a atins 90% din populația orașului. S-au construit arii rezidențiale mari, consistând în clădiri înalte din prefabricate, precum cele din cartierul Petržalka. Guvernul comunist a construit câteva edificii grandioase, precum podul Nový Most și sediul Radioului Slovac, afectând uneori în mod negativ zona istorică a orașului.
După încercarea nereușită de a liberaliza regimul comunist, în 1968, orașul a fost ocupat de trupele Pactului de la Varșovia. Cehoslovavia a fost declarată stat federal și orașul a devenit capitala Republicii Socialiste Slovace, unul din cele două state ale federației. Dizidenții din Bratislava au anticipat căderea comunismului prin Demonstrația Lumânării din Bratislava, în 1988, și orașul a devenit un centru important al Revoluției de Catifea din 1989^.
În 1993, orașul a devenit capitala noii Republici Slovace, formate în urma Divorțului de Catifea.

În anii 1990 și la începutul secolului al XXI-lea, economia orașului a înflorit datorită investițiilor străine. Orașul a găzduit evenimente culturale și politice importante, inclusiv Summitul Slovacia 2005 între George W. Bush și Vladimir Putin.

Histria

Cetatea grecească Histria a fost cel mai vechi oraş atestat de pe actualul teritoriu al României. A fost întemeiată de colonişti greci din Milet în jurul anului 657 î.C. (după istoricul Eusebius) sau 630 î.C. (după Skymnos) şi distrusă prin secolul al VII-lea d.C. de invaziile avaro-slave. Ruinele cetăţii, pe malul lacului Sinoe, pot fi vizitate şi astăzi.
Se pot vizita: zidul de apărare, cu turnuri si bastioane, care închidea de la vest către lacul Sinoe suprafaţa mai mică a oraşului roman târziu de circa 7 ha (cuprinzând fosta acropolă a oraşului grecesc Acolo pot fi văzute ruinele conservate ale templelor greceşti din zona sacră, străzi pavate şi cartiere de locuinţe sau ateliere, mai ales romane, terme, basilici civile şi creştine şi, în centrul oraşului, una dintre cele mai mari basilici creştine din regiune (de circa 50 m lungime), datând din secolul VI d.C.

Viena - Palatul Hofburg

Aflat in centrul Vienei, Palatul Hofburg, cu cele 18 aripi, 54 de scari, 19 curti si in jur de 2600 de camere, a servit drept resedinta imperiala pana in anul 1918. Astazi, acest vast complex arhitectonic adaposteste pe langa muzee si colectii, destul de numeroase, Scoala de Echitatie Spaniola si Biblioteca Nationala a Austriei. In aripa „Leopold” se afla resedinta oficiala a presedintelui Republicii. De-a lungul secolelor, palatul a suferit numeroase extinderi, asa cum se vede din stilurile diferite ale ansamblului.

Constructia a inceput in 1275 sub regele Boemiei, Ottokar al II-lea si a fost terminata sub Rudolf al II-lea de Habsbourg. In urmatoarele secole nici un imparat nu a ocupat locul folosit de predecesorul sau. Fiecare a incercat sa-si creeze propriile apartamente si, in acest fel, sa largeasca intregul edificiu.  In acest palat au avut loc o serie de evenimente urmate de baluri somptuoase a caror traditie se pastreaza si astazi, balurile avand loc in sala „Reduta”. In timpul domniei lui Franz Joseph a fost construit Noul Hofburg. Fatada acestuia este impodobita de 20 de statui reprezentand episoade cruciale din istoria austriaca, cladirea gazduind Muzeul de etnologie. Tot aici pot fi admirate cea mai mare colectie de arme din lume, colectia de instrumente de muzica veche si muzeul de cultura austriaca.
    

Mergand in directia Vechiului Palat se ajunge in curtea interioara numita „In der Burg”, construita de Imparatul Maximilian al II-lea, in 1545. Aici se inalta statuia imparatului Franz I, reprezentat ca „Imparatul Augustus”, avand pe soclu inscriptia latina: „amorem meum populis meis” (toata dragostea mea pentru oamenii mei). Locul respectiv este supranumit „Curtea elvetiana” pentru ca era „pazita” de trupele elvetiene ale Mariei Tereza. Mentionata intr-un document din 1296 este restaurata in 1449. Aripa numita Stelburg dateaza din secolul al XVI-lea si este folosita in parte de Scoala de Echitatie Spaniola pentru creseterea cailor lipitani. In aripa cancelariilor se afla cabinetele de lucru ale lui Franz Joseph, iar apartamentele imparatesei Elisabeth se gasesc in zona Amalientakt.
    

Comoara imperiala (Schtzkammer) constituie o parte esentiala din Hofburg. Colectia magnifica, de o valoare artistica inestimabila, provine din Comoara Artistica (Kunskammer), fondata de imparatul Ferdinand I in 1533. A fost imbogatita de-a lungul secolelor cu precadere de obiecte colectionate de Casa de Habsburg.
  

 Pe poarta de la intrare se pot vedea initialele imparatului Carol al VI-lea. Acesta a transferat comoara la parterul Vechiului Palat. Colectia se imparte in comoara sacra si comoara laica, iar nucleul central este constituit din Comorile Sfantului Imperiu Romano-Germanic si coroana imperiala. Pot fi admirate de asemenea, bijuteriile imparatesei Maria Tereza, obiecte de pret ale Ordinului Lanii de Aur, emblemele arhiducilor austrieci si multe alte bijuterii. Impresionante sunt, de asemenea, portretele in marime naturala ale lui Franz Joseph si ale imparatesei Elisabeth, pictate de Winterhalter in 1865.
 

„Sfantul Imperiu Romano-Germanic” n-a fost niciodata denumit astfel in mod oficial. El se numea de fapt „Imperium Romanum” sau „Imperium sacrum” si era definit ca succesor politic si spiritual al Imperiului Roman. Ideea s-a concretizat odata cu incoronarea lui Carol cel Mare (Charlemagne) de catre papa in anul 800, fara a exista insa consecinte legale. Regele germanic era ales de electori si cu exceptia lui Carol al VII-lea de Wittelsbach (1742-1745) doar familia Habsburg a avut acces la tron. De aceea palatul Hofburg devine un simbol al puterii imperiale a acestei dinastii care si-au pus amprenta pe istoria tarilor si a intregului continent.