Veneția - Bazilica San Marco

Basilica Sfantul Marcu (in italiana - Basilica San Marco) este cea mai cunoscuta si mareata dintre bisericile Venetiei, cat si unul dintre cele mai elocvente exemple de arhitectura bizantina. Basilica San Marco din Venetia, inchinata Sfantului Apostol Marcu, cunoscuta si sub denumirea de "Domul din Venetia", este catedrala patriarhala din Venetia, Italia.Datorita infatisarii sale opulente, a mozaicurilor bizantine aurite cat si a statuilor sale ca simbol al prosperitatii si fortei venetiene din secolul al XI-lea, basilica San Marco a fost supranumita pe drept cuvant si "Chiesa d'Oro", adica "Biserica de Aur".

Prima biserica ridicata pe actualul teritoriu al basilicii a fost o cladire temporara atasata Palatului Dogilor, ridicata in anul 828, cand negustorii venetieni au achizitionat din Alexandria presupusele moaste ale Sfantului Apostol si Evanghelist Marcu.Aceasta biserica initiala a fost inlocuita cu o alta in anul 832. Noua biserica a disparut intr-un incendiu al rebelilor din anul 976, fiind mai apoi rezidita in anul 978. Extinderea acesteia in anul 1063 a dus la formarea bazelor si conturarea limitelor actualei basilici.

Venetienii n-au procedat altfel atunci cand, luandu-se la intrecere cu rivalii lor din Aquileia, Pisa si Verona, care isi construiau catedrale noi, s-au hotarat pe la inceputul anilor 1060-1063, sub dogele Domenico Contarini (1042-1071), sa rezideasca Biserica San Marco, vatamata de un incendiu, in anul 976. Lucrarile, incepute pe la anul 1063, au continuat sub Domenico Selvo (1071-1084) si s-au terminat sub Vitale Falier (1086-1096).

 Privire dinspre Campanila

 Interiorul

 Mozaic aurit

Cei patru cai de bronz

Planul a ramas acela de cruce greaca libera cu cinci cupole, care fusese aplicat inca din secolul al IX-lea dupa modelul intalnit la Biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol. Dar de data aceasta el a fost tratat cu mai mare amploare. Cupolele au fost construite din caramizi si nu din lemn.

Basilica Sfantul Marcu din Venetia a fost sfintita in anul 1094, in acelasi an in care moastele Sfantului Apostol si Evanghelist Marcu se crede ca au fost redescoperite intr-unul dintre pilastri, de catre Vitale Falier, doge in acel moment. Cripta de atunci a pastrat moastele sfantului Marcu pana in anul 1811.Lucrarile de curatire efectuate in 1881 au ingaduit sa se observe ca in spatele colonadelor de la vest, ridicate intre mijlocul secolului al XIII-lea si sfarsitul celui de-al XV-lea, se ascunde o fatada cu doua etaje, cu firide in partea de jos si cu arcade in cea de sus, dupa un tip binecunoscut la Constantinopol.

De asemenea, absida cu zonele sale suprapuse de arcade si de firide aminteste absida bisericilor din capitala. Nu este de mirare. Era epoca in care, in fata primejdiilor comune, relatiile intre Bizant si Venetia erau stranse. Dogele Domenico Selvo, caruia imparatul ii conferise titlul de proto-proedru, o luase de sotie pe Teodora, sora lui Mihail al VII-lea Ducas. Influenta Italiei se vadeste in tehnica arhitecturala cu caramizile sale mai groase si mortarul mai fin decat in Bizant.Basilica este sub forma de cruce bizantina incadrata intr-un patrat. Fiecare brat al crucii formand un dom in sine. Basilica Sfantului Marcu este fidela arhitecturii Bisericii Sfintilor Apostoli, ridicata de Justinian in Constantinopol. Locul special amenajat pentru cor este situat deasupra unei cripte. Planul interiorului prezinta mai multe nave - trei nave longitudinale si alte trei transversale.

Deasupra inaltului altar se afla un baldachin asezat pe coloane decorate cu basoreliefuri apartinand secolului al XI-lea. Capodopera ce o constituie altarul formeaza Pala d'Oro, adica "Peretele de Aur". Mai exact, altarul acesteia este o opera bizantina in metal realizata in anul 1105, cu scopul de a constitui fatada absidei ce detine altarul. In spatele inaltului altar se afla un alt altar prezentand de asta data, ca elemente particulare, coloane de alabastru.Mozaicurile sunt realizate din bucatele de aur, bronz si o mare varietate de pietre. Mozaicurile din nartex infatiseaza scene vechi testamentare, alaturi de o frumoase serie ce prezinta zilele creatiei in domul din partea dreapta a basilicii.

In interiorul basilicii, temele nou testamentare sunt infatisate sub o puternica influenta bizantina - domul central il infatiseaza pe Hristos Pantocrator si Inaltarea Acestuia la cer. Aceste mozaicuri sunt formate din bucatele de dimensiuni reduse - aproximativ jumatate de centimetru fiecare bucatica componenta.Caii Sfantului Marcu au fost asezati deasupra intrarii in basilica cu acelasi nume in anul 1254. Acestia dateaza din antichitatea clasica. Dupa unii cercetatori, acesti cai au fost folositi initial spre impodobirea Arcului lui Traian. Caii au fost infatisati de-alungul hipodromului din Constantinopol, iar in anul 1204, dogele Enrico Dandolo i-a trimis inapoi in Venetia. Mai apoi au fost luati de Napoleon in aul 1797 si readusi inapoi in anul 1815. Dupa acest an, statuile celebre au ramas deasupra intrarii in basilica pana in anul 1990, cand au fost luati si asezati intr-o sala de muzeu. Caii actuali de pe fatada basilicii sunt doar niste copii fidele din bronz.

Veneția - Muzeul Correr

Muzeul Correr este administrat de Fondazione Musei Civici Venezia (sau MUVE), împreună cu alte obiective din Veneţia, precum Palazzo Ducale, Torre dell’Orologio, Muzeul de Istorie a Naturii şi Ca’Pesaro, doar pentru a enumera câteva. Muzeul delimitează o latură a monumentalei Piazza San Marco, iar intrarea se face prin urcarea scărilor ceremoniale care dau în Aripa Napoleoniană a clădirii.

Muzeul Correr este unul dintre cele mai vechi muzee din Veneţia, datând de la începutul secolului al XIX-lea, unul dintre contribuitorii principali fiind Teodoro Correr, un nobil care şi-a dedicat întreaga viaţă colecţionării de lucrări de artă şi artefacte. Colecţiile acestuia au fost donate oraşului Veneţia după moartea sa (în 1830), iar acum muzeul îi poartă numele în semn de recunoştinţă pentru contribuţia nobilului.

Colecţiile prezentate de către Muzeul Correr sunt destul de variate, şi constau din picturi, monede, costume, hărţi şi exponate cu valoare documentară, de exemplu, pentru a oferi o înţelegere cel puţin fragmentară a vieţii veneţienilor de-a lungul secolelor. Colecţiile de artă par a fi cele mai apreciate, datorită vechimii şi valorii lor. Totuşi, o dată intraţi, vizitatorii îşi pot face timp pentru a vizita şi colecţiile istorice, precum şi pentru a observa secţiunile tematice dedicate episodului politic Risorgimento.

Unele dintre punctele de interes ale secţiunilor artistice îl reprezintă operele membrilor familiei Bellini (Jacopo, Gentile şi Giovanni), precum şi capodoperele lui Antonio Canova. Mai mult, muzeul este gazda expoziţiilor temporare care vor să promoveze artişti contemporani şi noi talente (dar aceste expoziţii sunt destul de rare, şi reprezintă doar o parte din vasta misiune culturală a muzeului). În trecut, Enzo Cucchi şi Lawrence Carroll, Anselm Kieffer şi Francis Bacon, precum şi Lucian Freud, au avut onoarea de a-şi vedea operele expuse în prestigiosul Muzeu Correr.

 Interior

 Oglindă

 Candelabru

 Biblioteca

 Sala statuilor

 Murano

 Copie a bustului împăratului Traian

.

Veneția-Palatul Dogilor

Ridicat initial din lemn in secolul IX, Palatul Ducal (Palazzo Ducale) a fost reconstruit de mai multe ori dupa aceea, dobandind forma pe care o vedem astazi abia intre 1340 si 1424, odata cu constructia Salii Marelui Consiliu, sub supravegherea arhitectului Filippo Calendario.

Dupa acea perioada, constructii noi au aparut in incinta palatului, sub ingrijirea lui Giovanni si a lui Bartolomeo Bon (tata si fiu), dintre care putem aminti Porta della Carta, intrarea principala care directioneaza vizitatorii spre curtea interioara.

Dupa un incendiu major care a avut loc in 1483, curtea interioara va fi reconstruita intr-un stil renascentist de arhitectul Antonio Rizzo.

Dintre arhitectii ale caror opere impodobesc si astazi palatul, ii mai putem aminti pe Jacopo Sansovino, cel care a construit Scara Gigantilor dupa un proiect al lui Antonio Rizzo, numita astfel datorita celor doua statui enorme care se regasesc in varful ei – Marte si Neptun, pe Scarpagnino, cel care se pare ca a terminat Scara de Aur inceputa de Sansovino, sau pe Antonio Contino, cel care a lasat in urma superbul Pod al Suspinelor, construit in jurul anului 1603.

In interiorul palatului pot fi gasite picturi apartinand lui Tintoretto (Intoarcerea fiului risipitor, Dogele Girolamo Priuli primind sabia si balanta, Dogele Andrea Gritti ingenuchind in fata Fecioarei sau enormul Paradis, cea mai mare pictura in ulei din lume). Pe langa acesta, palatul gazduieste si opere ale unor pictori ca Guariento (fragmente din fresca pictata in Sala Marelui Consiliu), Titian (Dogele Antonio Grimani in fata Credintei), Paolo Veronese (Rapirea Europei) sau Jacopo Bassano.

 Imagine dinspre Canal Grande

 Curtea interioară

 Tavan

 Tavan

 Hol

 Sală

 Puntea suspinelor

 Închisoarea

 De pe Puntea Suspinelor

Sală

Veneția

Doamnă la pian in Piața San Marco

Oras aflat in nordul Italiei, de-a lungul lagunei venetiene aflate pe malul Marii Adriatice, Venetia este considerat unul dintre cele mai romantice orase construite vreodata de mana omului, datorita canalelor pe care te poti plimba cu gondola, trecand pe sub nenumaratele poduri care incanta privirea, privire ce se odihneste peste casele inalte, aflate pe malul canalelor, dar si pe arhitectura impozanta a palatelor si bisericilor construite in acest oras. Dar acest oras care se intinde pe 117 mici insulite aflate in laguna venetiana intre gurile raurilor Po si Piave nu alcatuiesc doar un decor romantic; ele aduc si istorie in gandurile si in atentia vizitatorilor. 

In Evul Mediu si Renastere Venetia a fost o importanta putere maritima in Europa, dar si un centru comercial important, de aici plecand sau venind in special matase, grane si mirodenii. Mai mult decat atat, orasul a fost si este un centru cu o spiritualitate deosebita, din zona aceasta pornind Cruciadele, dar si un oras in care artele s-au dezvoltat si inflorit in special intre secolele XIII – XVII, cand Commedia dell’Arte a ajuns sa fie principalul gen de teatru adorat de venetieni.

 Imagine tipică: gondola

 Podul Rialto

Locul de nastere al lui Antonio Vivaldi, Venetia pare orasul predestinat pentru a gazdui artele frumoase. Cantecele gondolierilor care plimba cupluri de indragostiti pe canelele orasului, Carnavalul de la Venetia atat de cunoscut peste tot in lume - eveniment la care defileaza mii de masti venetiene - sticla venetiana care a fost secole de-a randul foarte cunoscuta in lume datorita modului elegant in care se prelucra si datorita coloritului sau - si inca renumita, doar ca sub numele de sticla de Murano, fiindca in secolul XIII industria sticlei venetiene a fost mutata in Murano – toate acestea si multe altele, incluzand festivalul de film de aici, transforma Venetia intr-un oras pe care turisti din toata lumea doresc sa-l viziteze, sa-i guste farmecul in tot ceea ce are el de oferit.

Piața San Marco 

Campanila Bazilicii San Marco