Manastirea Moisei II

Biserica noua din zid, construita intre 1910 si 1911, stil neoclasic are pictura numai pe iconostas, portalul are coloane pe fatada vestica. Manastirea are o colectie de icoane vechi in stil bizantin: icoana Sfantului Nicolae daruita la 1755, Adormirea Maicii Domnului

Manastirea Moisei I

Foto1: intrarea in manastire
Foto2:biserica veche
Foto3:clopotnita
Foto4:poarta maramureaseana realizata in 1986 de Toader Barsan










































Biserica de lemn din Mănăstirea Moisei, Maramureş, a fost construită în 1672. În jurul ei a funcţionat o mănăstire de călugări cu un rol important pentru românii maramureşeni după distrugerea centrului religios de la Mănăstirea Peri în anii 1660. Pelerinajele cu ocazia sărbătorii Sfânta Maria Mare la această mănăstire sunt documentate din 1873. Acestea au contribuit atât la renumele locului în secolul 19 şi 20 cât şi la salvarea bisericii de lemn în perioade de inactivitate. Lângă mica biserică de lemn a fost construită în 1911 o nouă biserică de zid.

Monumentul de la Moisei

Monument ridicat de Vida Gheza, in memoria martirilor din Moisei ucisi de trupele horthyste in retragere. Monumentul cuprinde 12 figuri de piatra (2 chipuri omenesti si 10 masti traditionale maramuresene).

La data de 14 octombrie 1944 trupele maghiare aflate în retragere pe Valea Izei au omorât 39 de români si 3 evrei în doua case de lemn

de la iesirea din comuna Moisei catre Borsa, pe motivul ca ar fi fost partizani si ca ar fi obstructionat retragerea. Românii si cei 3 evrei au fost fortati sa intre în case

si apoi au fost împuscati prin ferestrele locuintelor. Victimele maghiarilor horthysti faceau parte din detasamentele de munca fortata din Muntii Carpati. Dintre cei identificati ulterior, 24 erau originari din judetul Mures, 3 din judetul Cluj si 4 din judetul Maramures. Din cauza retragerii frontului, cadavrele au fost îngropate la doua saptamâni dupa comiterea masacrului, când localnicii evacuati au putut reveni la casele lor. Deasupra gropii comune a fost ridicata o troita de lemn, înlocuita dupa câtiva ani de un ansamblu din piatra.

Biblioteca lui Hadrian

Biblioteca lui Hadrian este situata pe partea de nord a Acropolei, imediat la nord Agorei romane. Complexul a fost construit de împăratul roman Hadrian în 131 / 2 AD. Acesta a fost vizitata de Pausanias (1.18.9), care oferă o scurtă descriere.

Niculitel

Niculitelul, ca multe dintre asezarile dobrogene, pare un loc uitat de lume, cu oameni ale caror chipuri brazdate de arsita si vânt ascund, dincolo de asprimea locului, taine stiute doar de ei, si pe care când si când ploaia, vântul ori te miri ce întâmplare nastrusnica le scoate la iveala. Asa s-a întâmplat si în primavara anului 1971, când apele ploilor, în scurgerea lor de pe dealul Piatra Rosie, au spalat pamântul unei stradute din NV comunei, în locul numit de sateni "la placinta", scotând la iveala o portiune a unei bolti în care câtiva curiosi s-au si repezit cu târnacopul, crezând ca au de-a face cu cine stie ce comori din aur si pietre pretioase îngropate acolo. Mare le-a fost mirarea când au vazut ca în interior nu se aflau decât oseminte! Sapaturile arheologice au adus la lumina o cripta care adapostea moastele a patru sfinti mucenici, primele descoperite pe teritoriul tarii noastre. Inscriptiile în limba greaca din interiorul criptei atesta astazi moastele a patru martiri pentru Hristos: Zoticos, Attalos, Kamasis si Philippos. La doi ani de la descoperirea lor, Sinodul Bisericii Ortodoxe a decis ca moastele celor patru sa fie depuse în patru racle, la Manastirea Cocos din apropiere.

Erechteion

Erechteionul ridicat între 421 – 406 î. Hr. decorează partea nordică a Acropolei – casa zeilor şi centrul religios al Atenei. Grupul de sanctuare construite pe terenul denivelat, probabil că se află pe locul fostului palat al regelui atenian Erechteion. Distrus de asaltul perşilor. Acest templu a fost închinat zeiţei Atena, zeului Poseidon şi lui Erechteion.

Partea principală a construcţiei o

constituie un templu ionic care adăpostea

statuia zeiţei Atena, cioplită în lemn. La

aceasta s-au alăturat sala cariatidelor, iar în

partea nordică, o sală mai mare cu coloane

ionice. Una din cariatidele din marmură a

ajuns la British Museum din Londra. Restul

cariatidelor sunt expuse în muzeu din cauza

poluării. La locul original se află doar

copii ale acestora.

Sistemul de coloane ionice exemplificat de Erechteion – s-a dezvoltat concomitent cu cele dorice, din piciorul inelat al coloanei înălţându-se un trunchi cioplit. Partea cioplită este legată de capitel printr-o concavitate semisferică, pe care se află o bandă decorată cu sculpturi ovoidale (ova), terminată cu o placă mărginită pe două părţi cu spirale (voluta). Capitelurile sunt prinse cu o placă protectoare (abacus) de grindă.

Coloanele ionice simbolizează frumuseţea şi supleţea trupului feminin.

Parthenon

Partenonul (Parthenon, în greaca veche: Παρθενών) este templul dedicat zeiţei Athena Parthenos, ridicat pe acropola Atenei, capodoperă a arhitecturii greceşti.

Partenonul a fost construit din iniţiativa lui Pericle, între anii 447 î.Hr. şi 432 î.Hr.

Este opera lui Fidias, asistat de arhitecţii Ictinos şi Callicrate şi de sculptorii Agoracritos şi Alcamene.

Partenonul este un templu în stil doric, alcătuit dintr-o "cella", în care era păstrată statuia zeiţei Atena, din pronaos şi "opisthodom" (tezaur), întregul edificiu fiind înconjurat de coloane.

Construit din marmură de Pentelic^[1], Partenonul era bogat decorat cu reliefuri realizate de Fidias şi de colaboratorii săi.

Statuia zeiţei, opera lui Fidias, înaltă de 12 m., era realizată din aur şi din fildeş; frontonul de răsărit reprezenta naşterea Atenei, iar cel de apus disputa dintre Poseidon şi Atena pentru stăpânirea Aticii.

Metopele înfăţişează lupta zeilor cu titanii, lupta dintre lapiţi şi centauri şi luptele atenienilor cu amazoanele.

În interiorul "cellei", o lungă friză reprezintă procesiunea panateneelor.

Cele mai multe din sculpturile Partenonului se păstrează azi la British Museum.