Cimitirul vesel din Sapanta

Cimitirul Vesel este un cimitir din localitatea Săpânţa, judeţul Maramureş, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate, picturile naive reprezentând scene din viaţa şi ocupaţia persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanţe umoristice, persoanele respective.

Ineditul acestui cimitir este diferenţierea faţă de majoritatea culturilor popoarelor, care consideră moartea ca un eveniment foarte solemn. Uneori, caracterul aparte a acestui cimitir a fost pusă în legătură cu cultura dacilor, a căror filosofie era bazată pe nemurire şi pe consideraţia că moartea era un motiv de bucurie, persoana respectivă ajungând într-o altă viaţă, mai bună.

Cimitirul îşi are originea în câteva cruci sculptate de Stan Ioan Pătraş. Astfel, în 1935, Pătraş a sculptat primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică şi o atracţie turistică.

Biserica din Bogdan Voda

Biserica este una din cele mai vestite din regiune, şi pentru poziţia sa centrală în Valea Izei, la o răscruce de drumuri. Spre deosebire de majoritatea altor biserici, aflate pe coline, biserica „Sf. Niculae” se află în mijlocul satului, în centrul unei curţi cu cimitire.Biserica din lemn „Sf. Nicolae” nu este foarte mare, are doar 18 Maramureş lungime, cu o turlă de aproape 25 metri, care fără biserica din piatră alăturată ar arăta destul de monumental.
Corpul central al bisericii, unde sunt naosul şi pronaosul, este dreptunghiular, iar absida altarului este poligonală. Acoperişul are două rânduri de streşini care înconjoară biserica, incluzând altarul. Acoperişul central acoperă pronaosul şi naosul, iar cel al altarului este uşor coborât, creând un înţeles de mişcare şi libertate pentru liniile edificiului. Turla pătrată se află deasupra intrării în pronaos şi are un acoperiş ascuţit şi conic, mai înalt decât turla însăşi.

Manastirea Moisei II

Biserica noua din zid, construita intre 1910 si 1911, stil neoclasic are pictura numai pe iconostas, portalul are coloane pe fatada vestica. Manastirea are o colectie de icoane vechi in stil bizantin: icoana Sfantului Nicolae daruita la 1755, Adormirea Maicii Domnului

Manastirea Moisei I

Foto1: intrarea in manastire
Foto2:biserica veche
Foto3:clopotnita
Foto4:poarta maramureaseana realizata in 1986 de Toader Barsan










































Biserica de lemn din Mănăstirea Moisei, Maramureş, a fost construită în 1672. În jurul ei a funcţionat o mănăstire de călugări cu un rol important pentru românii maramureşeni după distrugerea centrului religios de la Mănăstirea Peri în anii 1660. Pelerinajele cu ocazia sărbătorii Sfânta Maria Mare la această mănăstire sunt documentate din 1873. Acestea au contribuit atât la renumele locului în secolul 19 şi 20 cât şi la salvarea bisericii de lemn în perioade de inactivitate. Lângă mica biserică de lemn a fost construită în 1911 o nouă biserică de zid.

Monumentul de la Moisei

Monument ridicat de Vida Gheza, in memoria martirilor din Moisei ucisi de trupele horthyste in retragere. Monumentul cuprinde 12 figuri de piatra (2 chipuri omenesti si 10 masti traditionale maramuresene).

La data de 14 octombrie 1944 trupele maghiare aflate în retragere pe Valea Izei au omorât 39 de români si 3 evrei în doua case de lemn

de la iesirea din comuna Moisei catre Borsa, pe motivul ca ar fi fost partizani si ca ar fi obstructionat retragerea. Românii si cei 3 evrei au fost fortati sa intre în case

si apoi au fost împuscati prin ferestrele locuintelor. Victimele maghiarilor horthysti faceau parte din detasamentele de munca fortata din Muntii Carpati. Dintre cei identificati ulterior, 24 erau originari din judetul Mures, 3 din judetul Cluj si 4 din judetul Maramures. Din cauza retragerii frontului, cadavrele au fost îngropate la doua saptamâni dupa comiterea masacrului, când localnicii evacuati au putut reveni la casele lor. Deasupra gropii comune a fost ridicata o troita de lemn, înlocuita dupa câtiva ani de un ansamblu din piatra.

Biblioteca lui Hadrian

Biblioteca lui Hadrian este situata pe partea de nord a Acropolei, imediat la nord Agorei romane. Complexul a fost construit de împăratul roman Hadrian în 131 / 2 AD. Acesta a fost vizitata de Pausanias (1.18.9), care oferă o scurtă descriere.

Niculitel

Niculitelul, ca multe dintre asezarile dobrogene, pare un loc uitat de lume, cu oameni ale caror chipuri brazdate de arsita si vânt ascund, dincolo de asprimea locului, taine stiute doar de ei, si pe care când si când ploaia, vântul ori te miri ce întâmplare nastrusnica le scoate la iveala. Asa s-a întâmplat si în primavara anului 1971, când apele ploilor, în scurgerea lor de pe dealul Piatra Rosie, au spalat pamântul unei stradute din NV comunei, în locul numit de sateni "la placinta", scotând la iveala o portiune a unei bolti în care câtiva curiosi s-au si repezit cu târnacopul, crezând ca au de-a face cu cine stie ce comori din aur si pietre pretioase îngropate acolo. Mare le-a fost mirarea când au vazut ca în interior nu se aflau decât oseminte! Sapaturile arheologice au adus la lumina o cripta care adapostea moastele a patru sfinti mucenici, primele descoperite pe teritoriul tarii noastre. Inscriptiile în limba greaca din interiorul criptei atesta astazi moastele a patru martiri pentru Hristos: Zoticos, Attalos, Kamasis si Philippos. La doi ani de la descoperirea lor, Sinodul Bisericii Ortodoxe a decis ca moastele celor patru sa fie depuse în patru racle, la Manastirea Cocos din apropiere.