Paris - Bazilica Sacre Coeur

Bazilica Sacré-Coeur este o biserică situată în Piaţa St. Pierre, pe colina Montmartre din Paris, Franţa.

A fost construită în 1876 în stil romano-bizantin sub îndrumarea arhitectului Paul Abadieal cărui proiect ca surclasat cele 78 de proiecte concurente. Interiorul bazilicii este decorat cu mozaicuri, unul dintre ele reprezentându-l pe Isus răstignit. Vechile vitralii ale bazilicii au fost sparte în 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind ulterior înlocuite.

Dealul Montmartre în partea nordică a Parisului se ridică 129 de metri peste nivelul mării şi este locul în care Sf. Dionisie primul episcop al Parisului a suferit moartea martirică. O mare mănăstire benedictină a ocupat până la revoluţia din 1789 întregul deal. Revoluţionarii francezi au distrus mănăstirea şi ghilotinat toate măicuţele. Ca răspuns la înfrângerea suferită în războiului franco-german Alexandre Legentil şi Hubert Rohault de Fleury au hotărât să dea un răspuns spiritual dezastrului politico-militar în care se afla Franţa şi să construiască o catedrală dedicată Cultului Inimii lui Hristos în semn de pocăinţă pentru păcatele comise.

Paris - Arcul de Triumf

Arcul de Triumf (Arc de Triomphe în franceză) este un monument situat în Paris, în Place de l'Étoile, la extremitatea vestică a bulevardului Champs-Élysées (cel mai fumos bulevard din lume, după parizieni). Se află la intersecţia mai multor bulevarde, cum ar fi Grande Armee, Wagram şi, bineînţeles, Champs-Élysées.

Comandat de Napoleon Bonaparte în 1806, a fost înălţat în secolul XIX şi terminat în 1836. Inspirat de arhitetura romană şi înalt de cincizeci de metri, poartă patru statui, câte una pe fiecare stâlp:

• Triumful din 1810
• Rezistenţa
• Pacea
• La Marseillaise

Pe zidurile interioare sunt înscrişi cei 558 de generali ai Imperiului. Numele celor care au murit în luptă sunt subliniate.
Arcul face parte acum din monumentele naţionale franceze cu o mare însemnătate istorică. La picioarele sale se află Mormântul Soldatului Necunoscut din Primul Război Mondial; sistemul ce alimentează flacăra care îl comemorează a fost pentru prima dată folosit aici. Soldatul este sărbătorit pe fiecare 11 noiembrie, ziua armistiţiului semnat între Franţa şi Germania în 1918.

Paris

Paris este capitala şi cel mai mare oraş al Franţei. Oraşul este traversat de fluviul Sena, care împarte oraşul în două părţi - Malul Drept, în partea de nord a Parisului, şi Malul Stâng, în partea de sud.

Oraşul propriu-zis (intra muros) are o populaţie de 2.193.031 (2007) de locuitori, dar zona metropolitană are peste 12 milioane de locuitori (12.067.000 la recensământul din 2007). Nucleul istoric al Parisului este Île de la Cité, o insulă mică locuită în antichitate de tribul pariziilor (parisii în Latina) care întemeiaseră în zonă un mic sat de pescari. Astăzi cea mai mare parte din insulă este ocupată de impresionantul Palais de Justice şi de catedrala Notre-Dame de Paris. Insula este conectată cu sora sa mai mică, Île Saint-Louis, care este ocupată de case construite în secolul XVII şi XVIII. Caracteristicile majore ale Parisului sunt cheiurile străjuite de copaci de-a lungul Senei - în special pe malul stâng cu vânzătorii ambulanţi de cărţi (faimoşii buchinişti), podurile istorice care traversează Sena, celebrele bulevarde precum Champs-Élysées precum şi numeroase alte clădiri si monumente celebre, dintre care multe sunt înscrise în Patrimoniul Umanităţii stabilit de UNESCO.

Paris este capitala si cel mai mare oras al Frantei. Este impartit in doua de fluviul Sena - Malul Drept, in partea de nord a Parisului, si Malul Stang, in partea de sud. Orasul propriu-zis are o populatie de peste doua milioane de locuitori, dar zona metropolitana are peste 12 milioane de locuitori.

O asezare importanta timp de mai bine de doua milenii, Parisul de astazi este unul dintre cele mai importante centre culturale si de afaceri din lume iar influenta pe care o exercita in media, moda, stiinta, arta, divertisment si multe alte domenii contribuie impreuna la statutul pe care-l ocupa ca unul dintre cele mai importante orase de pe glob. Parisul ofera turistilor o multime de atractii, muzee si obiective turistice care se gasesc la tot pasul si de aceea pentru a vizita capitala Frantei, putina planificare nu strica.

Rovaniemi

Rovaniemi este un oraş în Laponia Finlandeză şi cel mai nordic punct în Finlanda unde poţi ajunge cu trenul. Este un oraş fascinant, mai ales că are şi renumele ca "sediul lui Moş Crăciun" şi oraşul Crăciunului. Este capitala provinciala a Laponiei, şi a judeţului Rovaniemi.Este un climat subpolar, unde temperatura medie este de: + 0,2 °C. Precipitaţiile sunt în număr de 535 mm/an. Zăpada poate exista doar 183 de zile pe an, dupa statisticile finlandeze. Cea mai mică temperatură înregistrată vreodată este de: - 45.3°C, iar cea mai mare temperatură înregistrată vreodată este de: + 30.6°C. Soarele poate fi văzut noaptea din 6 iunie până în 7 iulie. Rovaniemi este situat foarte aproape de Cercul arctic, între dealurile Ounasvaara şi Korkalovaara. Este aşezat la confluenţa râurilor Ounasjoki şi Kemijoki. Poţi vizita un muzeu: Arktikum portretizează geografia şi spiritualitatea locurilor, dar le mai ai la dispoziţie pe cele de Artă, Etnografic şi Forestier; ori Universitatea din localitate, parteneră a programului european de schimburi academice Erasmus. Poţi audia un concert de muzică clasică în Catedrala Luterană, aşezământul având o acustică şi dotări - pian Steinway - de invidiat pentru orice filarmonică; poţi viziona spectacole de teatru ori te poţi informa la Biblioteca Regională a Laponiei; poţi merge să-l vizitezi pe Moş Crăciun, chiar la el acasă, la Santa´s Village; poţi practica sporturi de iarnă ori de vară în complexul de pe Ounasvaara; te poţi înfrupta din delicatese locale preparate din carne de ren, de urs sau din fructe de pădure; poţi vizita mina de ametist din apropiere ori grădina zoologică din Ranua; aventurieri pot face ice swimming, safari cu reni ori huskies; ori pur şi simplu poţi admira luminile Nordului, aurora boreală sau nopţile albe, care sunt incredibil de frumoase.

Istanbul - Sfanta Sofia

Sfânta Sofia (din greacă Αγια Σοφια, Aghia Sophia, "Sfânta Înțelepciune") a fost catedrala Patriarhiei de Constantinopol, apoi moschee, astăzi muzeu în Istanbul, Turcia.
Prima biserică (basilica) de pe acest loc a fost construită de Constantin cel Mare, în 325 dar a ars într-un incendiu în anul 404. Reconstruită de Theodosiu al II-lea în 415, biserica a fost din nou arsă, în timpul Răscoalei Nika din 532. Clădirea și-a primit forma finală în 537 sub împăratul Iustinian I. Era foarte importantă pentru Ortodoxismul timpuriu și pentru Imperiul Bizantin, fiind primul exemplu de arhitectură bizantină. Interiorul său decorat cu mozaice, coloanele de marmură și acoperișul sunt de o mare importanță artistică. Templul însuși era atât de bine decorat artistic încât se crede că Iustinian ar fi zis Νενίκηκά σε Σολομών (Solomon, te-am depășit!). Sfânta Sofia este de fapt o basilică cu cupolă; planul bazei fiind tot cel basilical.
Pe dinafară are aspectul unui dreptunghi (aproape patrat de 77 x 71,70m). În față are un atrium, un exonartex și un nartex de mici proporții față de restul clădirii. Interiorul e împărțit într-o navă centrală, mai mare, și alte două laterale mai mici, peste care se ridică galeriile în două etaje. Atenția e atrasă de marea cupolă centrală de deasupra navei centrale, încadrată de două semi cupole, și șase cupole mai mici. Cupola centrală e o adevărată minune arhitectonică, atât prin mărimea ei (diametrul de 31 m), cât și înălțimea la care e ridicată (54m), datorită căreia pare suspendată în văzduh, luminată de cele 40 ferestre de la baza ei. Catedrala era o construcție remarcabilă, domul este unul dintre cele mai mari, cu doar câțiva centimetri mai mic decât domul Pantheonului.
Se spune că slujbele ținute în Sfânta Sofia erau atât de grandioase încât participarea la una din aceste slujbe a determinat delegația cneazului Vladimir I să opteze pentru creștinarea rușilor de către Patriarhia de Constantinopol.
Ultima ceremonie creștină a fost ținută la data de 29 august 1453. În prezent oficialități ale Patriarhiei Ecumenice și ale Sfântului Scaun întreprind demersuri pentru restituirea Sfintei Sofia către Biserica Ortodoxă.
Sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolului a dat ordin ca Sfânta Sofia să fie transformată în moschee. Legenda spune că pe unul din pereții albi s-a păstrat amprenta palmei pline de sânge a sultanului.

Istanbul - Moscheea Albastra

Moscheea Albastră din Istambul sau Moscheea imperială Sultanahmet (turcă: Sultanahmet Camii) este cea mai mare moschee din Istambul și moscheea națională a Turciei.Moscheea Albastră din Istanbul a fost construită între anii 1609 și 1616, în timpul domniei sultanului Ahmed I, de către arhitectul Mehmet Ağa, format la școala arhitectului Sinan, cel mai renumit arhitect al Turciei.Ahmed I a decis construirea clădirii din dorința de a ridica în Istanbul o moschee care să îi poarte numele, dar și care să concureze sau chiar să depășească în măreție cea mai importantă moschee din oraș la acea vreme, Hagia Sophia . Se pare că dorința de reușită a sultanului era atât de mare încât a și ordonat execuția un arhitect înainte de a îi acorda lui Mehmet Ağa responsabilitatea proiectului .
Moscheea imperială Sultanahmet, cunoscută în toată lumea ca Moscheea Albastră din Istanbul, datorită celor aproximativ 21.000 de panouri interioare de faianță în majoritate de culoare bleu, este impresionantă prin mărime. Astfel, clădirea are o capacitate de 10.000 de persoane, are 260 de ferestre, și adăpostește o școală religioasă, un spital, un caravanserai și o cantină gratuită.
Ridicată la începutul secolului al XVII-lea, Moscheea Albastră este considerată ultima mare clădire aparținând ca stil arhitectural clasicismului otoman.

Istanbul

Istanbul, numit în antichitatea greacă Byzantion, apoi, după anul 330 d.Hr., Constantinopol — în greacă Κωνσταντινούπολισ, a fost capitală a Imperiului Roman, pentru două scurte perioade dintre anii 324-395, a Imperiului Roman de Răsărit, denumit și Imperiul Bizantin de istoriografia umanistă, între 395-1204, a Imperiului latin din Orient, între 1204-1261, apoi din nou a Imperiul Bizantin refăcut, între 1261-1453 și a Imperiului Otoman până la proclamarea Republicii Turcia, la 13 octombrie 1923. Imperiul Roman de Răsărit a început a fi numit Imperiul Bizantin începând din sec. al 16-lea prin inițiativa istoricului umanist Hieronymus Wolf. Intemeietorul legendar a fost un anume Byzas din orașul Megara, iar atunci când Constantin I-ul cel Mare a trasat limitele viitoarei sale capitale a cuprins o arie tot șapte coline ca și în cazul Roma. Turcii au construit pe fiecare câte colină o moschee istorică. Istanbul este cea mai mare concentrare urbană a Turciei și singurul megalopolis din lume întins pe două continente. În vechile texte românești, orașul era numit Țarigrad, Stanbul, Stambul, Înalta Poartă sau Poarta^[3].Oficial fosta capital[ a primit denumirea turcă de Istanbul la 28 martie 1930, până atunci păstrându-și pe plan internaținal numele de antic și tradițional de Constantinopol.

Cu o populație de peste 18,8 miloane Istanbulul este un megalopolis, precum și principalul centru financiar, comercial și cultural al Turciei. Se întinde peste 27 de districte din cele 39 ale provinciei cu același nume, fiind una dintre cele mai mari metropole din lume. Este capitala economică a Turciei și prefectura provinciei cu acelaș nume. Partea europeană se află situată în regiunea istorică Tracia iar cea asiatică în Anatolia. Poartă numele oficial de Istanbul din 28 martie 1928. Alături de Atena și Roma, Constantinopol-ul, adică Istanbul-ul se clasează printre cele mai venerabile capitale ale Europei. El a fost înscris pe lista patrimoniului mondial al UNESCO începând cu anul 1985. Asemănător cu Constantinopol-ul în evul mediu, astăzi Istanbul este cea mai mare aglomerare umană as Europei.

În anul 2010 metropola este declarată una din cele trei Capitale Europeene ale Culturii, celelalte două capitale culturale din 2010 fiind Pécs, Ungaria, și Essen, Germania.