Veneția-Palatul Dogilor

Ridicat initial din lemn in secolul IX, Palatul Ducal (Palazzo Ducale) a fost reconstruit de mai multe ori dupa aceea, dobandind forma pe care o vedem astazi abia intre 1340 si 1424, odata cu constructia Salii Marelui Consiliu, sub supravegherea arhitectului Filippo Calendario.

Dupa acea perioada, constructii noi au aparut in incinta palatului, sub ingrijirea lui Giovanni si a lui Bartolomeo Bon (tata si fiu), dintre care putem aminti Porta della Carta, intrarea principala care directioneaza vizitatorii spre curtea interioara.

Dupa un incendiu major care a avut loc in 1483, curtea interioara va fi reconstruita intr-un stil renascentist de arhitectul Antonio Rizzo.

Dintre arhitectii ale caror opere impodobesc si astazi palatul, ii mai putem aminti pe Jacopo Sansovino, cel care a construit Scara Gigantilor dupa un proiect al lui Antonio Rizzo, numita astfel datorita celor doua statui enorme care se regasesc in varful ei – Marte si Neptun, pe Scarpagnino, cel care se pare ca a terminat Scara de Aur inceputa de Sansovino, sau pe Antonio Contino, cel care a lasat in urma superbul Pod al Suspinelor, construit in jurul anului 1603.

In interiorul palatului pot fi gasite picturi apartinand lui Tintoretto (Intoarcerea fiului risipitor, Dogele Girolamo Priuli primind sabia si balanta, Dogele Andrea Gritti ingenuchind in fata Fecioarei sau enormul Paradis, cea mai mare pictura in ulei din lume). Pe langa acesta, palatul gazduieste si opere ale unor pictori ca Guariento (fragmente din fresca pictata in Sala Marelui Consiliu), Titian (Dogele Antonio Grimani in fata Credintei), Paolo Veronese (Rapirea Europei) sau Jacopo Bassano.

 Imagine dinspre Canal Grande

 Curtea interioară

 Tavan

 Tavan

 Hol

 Sală

 Puntea suspinelor

 Închisoarea

 De pe Puntea Suspinelor

Sală

Veneția

Doamnă la pian in Piața San Marco

Oras aflat in nordul Italiei, de-a lungul lagunei venetiene aflate pe malul Marii Adriatice, Venetia este considerat unul dintre cele mai romantice orase construite vreodata de mana omului, datorita canalelor pe care te poti plimba cu gondola, trecand pe sub nenumaratele poduri care incanta privirea, privire ce se odihneste peste casele inalte, aflate pe malul canalelor, dar si pe arhitectura impozanta a palatelor si bisericilor construite in acest oras. Dar acest oras care se intinde pe 117 mici insulite aflate in laguna venetiana intre gurile raurilor Po si Piave nu alcatuiesc doar un decor romantic; ele aduc si istorie in gandurile si in atentia vizitatorilor. 

In Evul Mediu si Renastere Venetia a fost o importanta putere maritima in Europa, dar si un centru comercial important, de aici plecand sau venind in special matase, grane si mirodenii. Mai mult decat atat, orasul a fost si este un centru cu o spiritualitate deosebita, din zona aceasta pornind Cruciadele, dar si un oras in care artele s-au dezvoltat si inflorit in special intre secolele XIII – XVII, cand Commedia dell’Arte a ajuns sa fie principalul gen de teatru adorat de venetieni.

 Imagine tipică: gondola

 Podul Rialto

Locul de nastere al lui Antonio Vivaldi, Venetia pare orasul predestinat pentru a gazdui artele frumoase. Cantecele gondolierilor care plimba cupluri de indragostiti pe canelele orasului, Carnavalul de la Venetia atat de cunoscut peste tot in lume - eveniment la care defileaza mii de masti venetiene - sticla venetiana care a fost secole de-a randul foarte cunoscuta in lume datorita modului elegant in care se prelucra si datorita coloritului sau - si inca renumita, doar ca sub numele de sticla de Murano, fiindca in secolul XIII industria sticlei venetiene a fost mutata in Murano – toate acestea si multe altele, incluzand festivalul de film de aici, transforma Venetia intr-un oras pe care turisti din toata lumea doresc sa-l viziteze, sa-i guste farmecul in tot ceea ce are el de oferit.

Piața San Marco 

Campanila Bazilicii San Marco

Paris - Grand Palais

Grand Palais este unul dintre obiectivele turistice cele mai cunoscute din Paris, datorita acoperisului sau de sticla impresionant. A fost opera a trei arhitecti diferiti, dar proiectul a fost pus in aplicare de celebrul arhitect francez Charles Girault, caruia i s-a dat apoi mana libera sa proiecteze Petit Palais (Micul Palat). Cladirea este o combinatie intre fatada din piatra in stil clasic, fier in stil art-nouveau si sticla.
Grand Palais este si in momentul de fata cea mai mare cladire din fier si sticla din lume, un titlu ce a apartinut initial cladirii Crystal Palace din Londra, care a fost distrusa de un incendiu. Marele Palat din Paris cu stilul de Belle Epoque contine 9400 de tone de fier, are 15000 de metri patrati de sticla si aproximativ 5000 de metri patrati de acoperis din fier si zinc. Exteriorul este din piatra si este decorat cu mozaic colorat si diferite sculpturi.
Dupa ce o parte a acoperisului de sticla a cazut in 1993, cladirea a fost inchisa pentru aproape 10 ani pentru renovari. Prima parte a fost redeschisa in 2004, iar restul abia in anul 2007. Renovarile s-au axat pe repararea cadrelor din metal, inlocuirea sticlei si repararea acoperisului.Unele dintre decoratiunile exterioare de la Grand Palais au beneficiat si ele de renovari, inclusiv statuile ce reprezinta cai in galop de pe colturile acoperisului. Si mozaicul a fost reparat si restaurat.
Pentru mai mult de 100 de ani, Grand Palais a fost o sala publica de expozitii si a gazduit o multime de evenimente importante. Desi galeria principala este destinata expozitiilor de arta contemporana, aici se organizeaza diferite expozitii si manifestari, de la expozitii de masini de epoca pana la prezentari de moda. In Grand Palais exista de fapt trei zone diferite, fiecare cu o intrare separata: Palais de la Decouverte (un muzeu de stiinta) se afla pe Avenue Franklin Roosevelt, Galeries National du Grand Palais (o sala de expozitii) ce are intrarea la Piata Clemenceau si Nef du Grand Palais (o sala de evenimente) ce are intrarea prin Avenue Winston Churchill (chiar peste drum de Petit Palais).

Paris - Castelul Vincennes

Chateau de Vincennes este un castel ce se afla in partea estica fata de centrul Parisului. In trecut a servit drept resedinta regala din secolul al 12-lea pana in secolul al 18-lea cand regele si-a mutat resedinta oficiala la Palatul Versailles.
Oringile acestui castel pot fi urmarite inapoi in timp pana in 1150 cand Ludovic al VII-lea a construit aici o cabana de vanatoare care a fost in curand extinsa. Castelul in sine, care initial era o fortareata, a fost ridicat abia un secol mai tarziu cand a fost facut si impresionantul donjon. Cu o inaltime de 52 de metri este inca cel mai inalt donjon din Europa. In 1410 fortareata a fost inconjurata de ziduri cu o lungime nu mai mica de 1200 de metri pe care au fost ridicate 9 turnuri care initial aveau pana la 42 de metri inaltime.Intre secolele al 16-lea si al 17-lea castelul Vincennes a continuat sa fie extins, urmarindu-se in principal transformarea fortaretei intr-un palat rezidential. In aceasta perioada mai multe pavilioane au fost adaugate in partea sudica a donjonului deoarece curtea regala locuia foarte des la Vincennes. Toate acestea s-a schimbat in 1671 cand Regele Ludovic al XIV-lea a decis sa se mute in abia terminatul Palat de la Versailles. Palatul Luvru din centrul Parisului a fost abandonat un an mai tarziu.Cand castelul a fost parasit de familia regala, a devenit sediul fabricii de portelanuri Vincennes si apoi a servit drept inchisoare ce a gazduit personalitati cum ar fi Diderot si Marchizul de Sade. Napoleon a folosit cladirea pe post de arsenal si in 1840 era o fortareata cu scop militar. Marea majoritate a turnurilor de pe zidurile fortaretei au fost daramate in aceasta perioada. Astazi, Chateau de Vincennes este muzeu si un obiectiv turistic interesant. Zona din jurul castelului poate fi vizitata in mod gratuit iar cladirile pot fi vizitate doar cu ghid. Bois de Vincennes era terenul de vanatoare de la Castelul Vincennes. In 1860 Napoleon al III-lea a transformat terenul de vanatoare intr-un parc public cu o suprafata de 10 km patrati.

Paris - Atelierul Brancusi

Atelierul lui Brâncuşi se află la est de Forum des Halles, venind pe strada Rambuteau, chiar lângă staţia de metrou Rambuteau (linia 11), în arondismentul 4.
Mai exact, se găseşte chiar în piaţa George Pompidou, unde se găseşte şi clădirea ce adăposteşte Centrul Pompidou, sediu, printre altele, al Muzeului Naţional de Artă Modernă, unde eu personal nu am remarcat mare lucru de valoare, singurele chestii de reţinut fiind cele pe care le prezint în fotografiile ataşate.

Primele două camere sunt cele mai bogate.
Aceste două camere, luminate de o fereastră mare ca în studioul oricărui mare artist, sunt invadate de lucrări de Brâncuşi, inclusiv cele mai spectaculoase. Există o mulţime de Le grand coq, în care pasărea este redusă la o serie de trepte, simbolizând creasta şi mai multe Oiseau dans l'espace , pasărea reducându-se la o formă geometrică evocând o aripă de avion, un pic cam ternă în versiunile în ipsos, dar superbă în versiunea sa în bronz aurit.
Portretele variază de la foarte figurativul Cap de copil adormit (1908), o lucrare de tinereţe de un clasicism care ar face dificilă atribuirea lui Brâncuşi fără context, la aproape abstracta Principesa X, redusă la două sfere, simbolizând sânii si o formă lansată, simbolizând gâtul şi capul, forme în care un spirit deplasat ar putea vedea cu uşurinţă un sex masculin şi cele două accesorii inseparabile, trecând pe la stilizata Domnişoară Pogany, unde tânara este redusă la trăsăturile esenţiale, exact cât trebuie pentru a recunoaşte o femeie a vremii, un minimalism eficient atât de caracteristic al sculptorului.
Proiectul pentru fântâna lui Narcis (1910-13) este foarte reprezentativ pentru această linie, se vede o formă aplecându-se, congelată în ipsos cum au fost locuitorii din Pompei surprinşi de moarte, şi se recunoaşte uşor atitudinea celui în onoarea căruia s-a inventat termenul "narcisism", în timp ce Le baiser

(1923-25) uneşte într-un singur bloc de calcar capetele celor doi îndrăgostiţi, care sunt unul, buze şi capete, statuia este simplă şi frumoasă, simbol mişcător al uniunii perfecte a două fiinţe.

Esztergom -Bazilica din Esztergom

Este catedrala Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Esztergom-Budapesta şi sediul Bisericii Catolice din Ungaria. Ea este cea mai mare biserică din Ungaria şi poartă hramul Adormirii Maicii Domnului, dar şi al Sfântului Adalbert.
Micul oraș Esztergom de pe malul Dunării e unul din locurile cele mai importante din Ungaria, încărcat cu semnificații religioase și istorice. Aici s-a născut, a domnit și a murit fondatorul regatului maghiar și patronul spiritual al țării, Sf Ștefan I. Esztergom a fost capitala regatului Ungar în evul mediu și un fel de Vatican național, fiind locul unde slujea cea mai mare autoritate religioasă a țării. Încoronarea regilor maghiari era privilegiul episcopului de Esztergom.
Catedrala din Esztergom e în continuare cea mai înaltă clădire de acest fel din Ungaria. Are o înălțime de 100 m și o cupolă cu un diametru interior de 33 m, atât de vast încât un sunet are nevoie de 9 secunde pentru a-și stinge ecoul. Orga catedralei este a treia orgă ca dimensiuni din lume.În altar poate fi văzută cea mai mare pictură pe pânză din lume: Adormirea Maicii Domnului, picatată de Michelangelo Grigoletti (13 x 6,5 m).
Din perioada medievală a supraviețuit doar capela Fecioarei Maria, aflată într-o latură a catedralei de azi și ctitorită de Tamas Bakocz, unul dintre curtenii lui Matei Corvin. Biserica originală, cu hramul sfantului Adalbert, a fost complet distrusă de invaziile otomane.

Esztergom, locul încoronării regilor maghiari și cea mai mare catedrală din Ungaria

de Victor Grigore, Webphoto.ro

Micul oraș Esztergom de pe malul Dunării e unul din locurile cele mai importante din Ungaria, încărcat cu semnificații religioase și istorice. Aici s-a născut, a domnit și a murit fondatorul regatului maghiar și patronul spiritual al țării, Sf Ștefan I. Esztergom a fost capitala regatului Ungar în evul mediu și un fel de Vatican național, fiind locul unde slujea cea mai mare autoritate religioasă a țării. Încoronarea regilor maghiari era privilegiul episcopului de Esztergom.

O statuie superbă reprezentând încoronarea sfântului Ștefan se ridică pe această acropolă, privind peste Dunăre și peste orașul slovac Sturovo, de pe malul vecin. Ştefan I, născut Vajk, era fiul lui Geza, cel care a ales Esztergom drept capitală a sa, la sfârşitul primului mileniu creştin. The name comes from a village populated by Bulgarians and Turks prior to the arrival of the Magyars.

În cele mai prospere zile ale sale, oraşul era unul cosmopolit, cu o aristocraţie formată din francezi, germani, belgieni, italieni şi cu relaţii comerciale intense de-a lungul Dunării.

Catedrala din Esztergom e în continuare cea mai înaltă clădire din Ungaria. Are o înălțime de 100 m și o cupolă cu un diametru interior de 33 m, atât de vast încât un sunet are nevoie de 9 secunde pentru a-și stinge ecoul. Orga catedralei este a treia orgă ca dimensiuni din lume.

În altar poate fi văzută cea mai mare pictură pe pânză din lume: Adormirea Maicii Domnului, picatată de Michelangelo Grigoletti (13 x 6,5 m).
Din perioada medievală a supraviețuit doar capela Fecioarei Maria, aflată într-o latură a catedralei de azi și ctitorită de Tamas Bakocz, unul dintre curtenii lui Matei Corvin. Biserica originală, cu hramul sfantului Adalbert, a fost complet distrusă de invaziile otomane.

Actuala biserică, în stil clasic, a fost ridicată în 50 de ani, începând din 1822. La interior stilul e eclectic, cu vizibile elemente baroce. Pictura murală îi aparține unui german, Ludwig von Moralt. Statuile sunt sculptate de artiștii italieni Pietro Bonani și Pietro della Vedova, de austriacul Johann Meixner și de maghiarii Istvan Ferenczy, Alajos Strobl și Gyorgy Kiss.

Bratislava- Castelul Devin

Mulţumită locaţiei sale strategice la confluenţa râurilor Morava şi Dunăre, stânca din apropiere a fost un loc ideal pentru o fortăreaţă. Situl a fost locuit din epoca Neoliticului, şi atât celţii, cât şi romanii, au construit forturi acolo.

Devín a fost menţionat pentru prima dată într-un document din 1237, cu numele Villa Thebyn. A fost iniţial un mic sat, aparţinând de Castelul Devín, dar a ajuns la statutul de oraş mic în secolul XV. În 1568, Devín a fost separat de proprietarul său iniţial. Croaţii care s-au refugiat în faţa pericolului otoman s-au stabilit aici în secolul XVI. Castelul de deasupra satului a fost ars de trupele lui Napoleon în 1809. Din octombrie 1938 până în aprilie 1945, Devín a făcut parte din Al Treilea Reich, inclus în regiunea Austriei Inferioare. În 1946, Devín a fost redat Cehoslovaciei, fiind inclus în Bratislava.