Niculitel

Niculitelul, ca multe dintre asezarile dobrogene, pare un loc uitat de lume, cu oameni ale caror chipuri brazdate de arsita si vânt ascund, dincolo de asprimea locului, taine stiute doar de ei, si pe care când si când ploaia, vântul ori te miri ce întâmplare nastrusnica le scoate la iveala. Asa s-a întâmplat si în primavara anului 1971, când apele ploilor, în scurgerea lor de pe dealul Piatra Rosie, au spalat pamântul unei stradute din NV comunei, în locul numit de sateni "la placinta", scotând la iveala o portiune a unei bolti în care câtiva curiosi s-au si repezit cu târnacopul, crezând ca au de-a face cu cine stie ce comori din aur si pietre pretioase îngropate acolo. Mare le-a fost mirarea când au vazut ca în interior nu se aflau decât oseminte! Sapaturile arheologice au adus la lumina o cripta care adapostea moastele a patru sfinti mucenici, primele descoperite pe teritoriul tarii noastre. Inscriptiile în limba greaca din interiorul criptei atesta astazi moastele a patru martiri pentru Hristos: Zoticos, Attalos, Kamasis si Philippos. La doi ani de la descoperirea lor, Sinodul Bisericii Ortodoxe a decis ca moastele celor patru sa fie depuse în patru racle, la Manastirea Cocos din apropiere.

Erechteion

Erechteionul ridicat între 421 – 406 î. Hr. decorează partea nordică a Acropolei – casa zeilor şi centrul religios al Atenei. Grupul de sanctuare construite pe terenul denivelat, probabil că se află pe locul fostului palat al regelui atenian Erechteion. Distrus de asaltul perşilor. Acest templu a fost închinat zeiţei Atena, zeului Poseidon şi lui Erechteion.

Partea principală a construcţiei o

constituie un templu ionic care adăpostea

statuia zeiţei Atena, cioplită în lemn. La

aceasta s-au alăturat sala cariatidelor, iar în

partea nordică, o sală mai mare cu coloane

ionice. Una din cariatidele din marmură a

ajuns la British Museum din Londra. Restul

cariatidelor sunt expuse în muzeu din cauza

poluării. La locul original se află doar

copii ale acestora.

Sistemul de coloane ionice exemplificat de Erechteion – s-a dezvoltat concomitent cu cele dorice, din piciorul inelat al coloanei înălţându-se un trunchi cioplit. Partea cioplită este legată de capitel printr-o concavitate semisferică, pe care se află o bandă decorată cu sculpturi ovoidale (ova), terminată cu o placă mărginită pe două părţi cu spirale (voluta). Capitelurile sunt prinse cu o placă protectoare (abacus) de grindă.

Coloanele ionice simbolizează frumuseţea şi supleţea trupului feminin.

Parthenon

Partenonul (Parthenon, în greaca veche: Παρθενών) este templul dedicat zeiţei Athena Parthenos, ridicat pe acropola Atenei, capodoperă a arhitecturii greceşti.

Partenonul a fost construit din iniţiativa lui Pericle, între anii 447 î.Hr. şi 432 î.Hr.

Este opera lui Fidias, asistat de arhitecţii Ictinos şi Callicrate şi de sculptorii Agoracritos şi Alcamene.

Partenonul este un templu în stil doric, alcătuit dintr-o "cella", în care era păstrată statuia zeiţei Atena, din pronaos şi "opisthodom" (tezaur), întregul edificiu fiind înconjurat de coloane.

Construit din marmură de Pentelic^[1], Partenonul era bogat decorat cu reliefuri realizate de Fidias şi de colaboratorii săi.

Statuia zeiţei, opera lui Fidias, înaltă de 12 m., era realizată din aur şi din fildeş; frontonul de răsărit reprezenta naşterea Atenei, iar cel de apus disputa dintre Poseidon şi Atena pentru stăpânirea Aticii.

Metopele înfăţişează lupta zeilor cu titanii, lupta dintre lapiţi şi centauri şi luptele atenienilor cu amazoanele.

În interiorul "cellei", o lungă friză reprezintă procesiunea panateneelor.

Cele mai multe din sculpturile Partenonului se păstrează azi la British Museum.

Mausoleul de la Marasesti

Mausoleul de la Mărăşeşti este un monument dedicat eroilor Primului Război Mondial.

Mausoleul Eroilor de la Mărăşeşti

Mausoleul a fost ridicat pe locul în care, în vara anului 1917, s-au desfăşurat luptele de la Mărăşeşti, soldate cu victoria trupelor române. În confruntările de la Mărăşeşti au pierit 480 de ofiţeri şi 21.000 de soldaţi români. Actualmente mausoleul adăposteşte 5073 de soldaţi şi ofiţeri în 154 de cripte individuale şi 9 cripte comune de pe 18 culoare.

Monumentul, printre cele mai importante din Europa, a fost realizat după planurile arhitecţilor George Cristinel şi Constantin Pomponiu (câştigători ai concursului de proiecte şi premiaţi cu 40.000 de lei aur) între anii 1923-1938 şi a fost inaugurat în mod oficial oficial pe 18 septembrie 1938.

Lucrările au fost demarate la 28 septembrie 1924, în prezenţa Reginei Maria şi a altor personalităţi ale vremii, şi s-au reluat după 12 ani, în 1936. Basoreliefurile "Cupolei Gloriei" au fost realizate de către Cornel Medrea şi Ion Jalea şi ilustrează diverse momente ale luptelor de la Mărăşeşti. Eduard Săulescu a executat pictura interioară.

În anul 1938, cu prilejul inaugurării, a fost emisă o medalie jubiliară, cu diametrul de 60 mm, în trei variante: aur, argint şi bronz. Pe aversul medaliei se aflau efigiile regilor Ferdinand I (în dreapta) şi Carol al II-lea (în stânga), faţă în faţă, iar în mijloc, dedesubt, se afla stema Regatului României. Pe revers, în mijloc, este înfăţişat Mausoleul Eroilor de la Mărăşeşti.

Orastie II

Imagini:
1,2 Catedrala ortodoxa, construita de legionari
3- steaguri cu sigle dacice
4- Burebista
5-Steagul dacic

Orastie

Orăştie, mai demult Oroşteiu, (în dialectul săsesc Bros, în germană Broos, Brosz, maghiară Szászváros - în traducere Oraşul saşilor; latină Saxopolis) este un municipiu situat în judeţul Hunedoara, România.

Imagini:
1 - Primaria
2,3 - Cetatea
4,5-Biserica Evanghelica


În anul 1999 a împlinit 775 de ani de la prima atestare documentară, vârstă la care puţine aşezări hunedorene au ajuns. Dar cei 775 de ani reprezintă doar o verigă dintr-un trecut istoric îndelungat, al cărui început se pierde în negura vremurilor, confirmat de numeroasele urme ale civilizaţiei materiale şi spirituale descoperite pe teritoriul oraşului. Cele mai recente cercetări arheologice au scos la iveală numeroase dovezi materiale aparţinând culturii neolitice "Turdaş", dar şi epocilor ulterioare. Descoperiri întâmplătoare au confirmat dezvoltarea unei civilizaţii romane înfloritoare. În perioada secolelor III-X comunităţile daco-romană şi apoi română au fost obligate să adopte un nou mod de existenţă , retrăgându-se în zone mai puţin accesibile, din faţa valurilor de popoare migratoare.

Auschwitz Birkenau II

Auschwitz II Birkenau

1.baraca

2.intrarea in lagar

3.interiorul unei baraci

4.liniile de cale ferata

5.separarea a doua incinte